Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Sunt curios de mor: am uitat atât de repede “huzurul” de dinainte de 1989?

4 October 2019

Sunt unii oameni care afirmă că viața înainte de 1989 nu era atât de grea, mai ales la sat. Care ai ceva de povestit despre “huzurul” de altădată, nu te cenzura!

Am uitat de cartele? De cotele pe care țăranul trebuia să le predea din pământ, din iarbă verde?

De frig și de întuneric?

Vreau să aud și eu opinii de la cei care au trăit acei ani și care nu au fost nomenclaturiști, securiști, armată, miliție ori care au avut un statut social mai acceptabil datorită unor varii conjuncturi.

26 decembrie 1989, undeva în București

Vreau să aud că țăranul nu trebuia să dea cota din nucul avut în ogradă, că muncitorul de la fabrica de șuruburi era sătul, că se ajungea cu cota pe cartelă în fiecare lună care venea peste el și că traiul de zi cu zi era unul minunat și luminos.

Citiţi şi Amintiri din comunism pentru Alexandra

Ce este dureros aici este că, iată, la 30 de ani de la acele vremuri, supraviețuitorii recolorează acei ani negri, gratuit și fals. De ce?

Prezentul de căcat pe care îl trăim îl datorăm exclusiv trecutului, pe care ne străduim atât de mult, unii dintre noi, să îl uităm ori să îl fardăm în culori inexistente. România de dinainte de 1989 era o imensă închisoare și nimic mai mult, punct.

Mici exemple de “huzur”

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Tot înainte, tovarăși!

Cine este „Jupânul”?

Cum l-am cunoscut pe Ceaușescu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro