Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Sunt un templu ce-ți închină amintiri…

15 January 2019

Îi simțeam brațele în jurul meu ca niște clești. Își punea în ele toată puterea renunțării… Trupul îi ardea, dar ochii întunecați aveau multe grade cu minus. Mi-am îngropat capul la pieptul lui, speriată, trăgând în mine pentru ultima oară drogul ce mi l-am administrat singură în ultimul timp. Era ultima doză. Dar nu mă puteam gândi mai departe de aceste două brațe. Trăiam trecutul, trăiam din amintiri… Iar și iar. O poveste sălbatică de iubire. Așa, ca mine. O poveste în care m-am aruncat ca și cum de asta ar fi depins viața mea. Și totul era ca un puzzle care se potrivea perfect. Mintea lui cu a mea, gândul lui cu gândul meu, palma mea cu palma lui.

„Ce mâini micuțe și frumoase ai. Dar muncite!” Așa îmi spunea în timp ce buzele lui se așezau grijulii pe mâinile mele. Aș fi dorit ca momentul să dureze pentru totdeauna. Dar nimic nu este pentru totdeauna… din păcate sau din fericire…

fata-zapada amintiri

Am simțit că mă clatin… brațele mi-au dat drumul, iar gura care până acum câteva clipe mă săruta, acum rostea cuvinte pe care nu le înțelegeam. Eram anesteziată. Încă purtam pe mine parfumul răscolitor al trupurilor împletite în patul de mătase. Amprentele lui se vedeau pe pielea mea, ca și cum aș fi fost dovada unei infracțiuni, purtătoarea vizibilă a unei crime. Crima strigătelor de plăcere. În păr era agățată urma degetelor lui. („Ciufulită, dar iubită” îi spuneam zâmbind complice când încerca să-mi pieptene părul cu degetele.) Pe buze încă simțeam mierea ultimului sărut. Și totuși ceva nu era bine…

Adio?! Răsuna ecoul în mintea mea…

Simțeam cum mă scurg prin mine. Mi-am coborât în picioare, iar picioarele erau încremenite. Gândurile s-au oprit pentru o clipă la marginea cuvântului „Adio”. Încercam să-l ajung din urmă și să-l strivesc cu puterea iubirii mele. Să-l ucid… Nu știam când s-a zidit acest cuvânt între noi. Era atât de înalt, de netrecut…

Mi-am simțit pașii scârțâind pe zăpada proaspăt așternută. Îi târam după mine ca pe niște pietre de moară… Nu știam încotro plec. Poate după cuvântul de „Adio” ce mi te-a luat din brațe. Umblam bezmetică pe străzile pustii. Ningea. Fulgii mi se topeau pe față. Se amestecau cu lacrimile fierbinți, apoi cădeau, găurind stratul de zăpadă. Mă cerneam și eu odată cu ele.

Sunt singură și atât de cu tine. Îți doreai atât de mult să intri în mine… Râdeam când îmi spuneai asta. Iar acum plâng când realizez cât de mult m-ai pătruns …cu râsul tău din toată inima, cu mângâierile care-mi ardeau pielea, cu privirea pe care o înțelegeam fără să rostești un cuvânt… cu toată perfecțiunea ta imperfectă, care acum are casă în fiecare celulă din mine. Sunt un templu ce-ți închină amintiri.

Nimicul mă înconjoară din toate părțile. Un gol imens mă apasă în deznădejde… Un alb infinit care cutreieră întunericul…

Ninsoarea s-a oprit demult. Doar urmele pașilor mei pe zăpadă trădau existența unei povești care a fost odată. Dar când se topește zăpada… cine oare va mai ști?!

Guest post by Aydeena

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



89 views




Citiţi şi

Cele mai frumoase 10 tablouri despre dragoste

“Baby brain” – Schimbările prin care trece creierul unei femei însărcinate

De ce te iubesc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Spune-mi, iubire, când nu m-ai iubit? - Catchy / 25 April 2019 19:15

    […] Citiţi şi Sunt un templu ce-ţi dedică amintiri […]

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro