Articole despre blestem

Read me Brașov

Abandon cu blestem

by Monica Bîldea / 16 February 2015

Ea era un amestec de femeie, bărbat şi copil, sau cel puţin ăsta era complimentul cel mai frumos pe care i-l făcuse vreodată cineva, în cazul de faţă un fost prieten nedevenit iubit. În realitate era capricioasă şi diafană ca o femeie, descurcăreaţă şi puternică ca un bărbat şi naivă …

Yes or No Braşov

Dragostea-i una

by Marilena Guduleasa / 21 October 2014

“Nu-l lua, mamă, că nu-i bun de însurătoare. Mai lasă-l să se coacă.” Așa îi spusese soacră-să, când venise cu ea de mână să-i spună că, gata, s-a hotărât, pe ea o vrea. Mai avusese iubite, unele chiar mai mari decât el. Nu cu mult, cu un an, doi, dar …

Life Bites Iași

Aş fi vrut să scriu în aşa fel…

by Emil Brumaru / 14 August 2014

Aş fi vrut să scriu în aşa fel, încît fiecare cuvînt, auzit (mai ales cel şoptit…) să-şi lase ultima silabă pe pat, moale, ameţită, sfîrşită într-un abandon plin de promisiuni şi împliniri tainice, pătînd aşernuturile în lumina copleşitoare a după amiezii de atunci, din copilărie… Mama, la vreo 35 de …

Life Bites București

“Norocul meu c-a mai adus Dumnezeu nişte lemne pe lângă mine…”

by Laura Brînzoi-Nuță / 31 July 2014

Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng. Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut, pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru un ajutor cerut. Alţii firesc de …

Read me București

L-a călcat autobuzul. A murit.

by Oana Dușmănescu / 23 May 2014

Asta nu ar fi nicio pagubă tragică. Odinioară, Motanul mă întrebase un lucru şocant care, daca aş fi nevoită să-l echivalez în limba oamenilor, ar suna, tradus aproximativ, cam aşa: “Dacă te vei căsători vreodată, te vei mai întâlni pe ascuns cu mine, când luna e atât de ferită sub nori, încât …

Life Bites Braşov

Când e să fie, nu trece cu nimic

by Petronela Rotar / 21 January 2014

Bunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia. Era în perioada interbelică. Bunică-mea era …

catchy.ro