Când e să fie, nu trece cu nimic

Petronela Rotar

21 January 2014

Petronela RotarBunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia.

Era în perioada interbelică.

Bunică-mea era ţărancă.

Ghiţă stătea vizavi. Era un bărbat frumos. Fierar. Şi o iubea pe bunică-mea. La toate balurile din sat o dansa numai pe ea. Şi avea bunică-mea un păr frumos, negru, înnodat în două cozi groase care îi atingeau crupa cînd o învîrtea la horă.

Părinţii lor se detestau. O ură veche, de clan, nestinsă nici azi. I-a zis Ghiţă: „Hai să fugim în lume, muiere. Te fur într-o noapte şi nu o să mai poată face nimic să ne despartă.“ Ibovnicii interzişi fugeau mereu, pe vremea aia. Cînd se întorceau, cu ruşinea gata făcută, erau acceptaţi. Vorbea satul o lună, două, apoi se liniştea gura lumii. Rămâneau împreună, fericiţi. N-a vrut bunică-mea. Ea nu a vrut. A zis că e fată mândră, merită să fie luată cu alai de acasă, nu să fugă şi să fie făcută de rîsul lumii.

El a insistat, ea nu a vrut să îl mai vadă. Seara, îi ţinea drumul cînd venea de pe cîmp şi îi cînta romanţa asta, la modă pe vremea aia: Se scuturau toţi trandafirii, în seara cînd ne-am despărţit, plîngea pădurea şi zefirii, plîngea şi lacul liniştit…

Ea îşi ştergea ochii cu mîneca iei şi mergea mai departe, încăpăţînată ca o vită.

– Ooo, mă omor, Viţo, dacă nu mă iei!

– Omoară-te, da’ după tine tot nu viu, să mă batjocorească satul.

Nunta

Era muiere mîndră bunică-mea. Se ţineau alai după ea ficiorii. L-a ales pe Gheorghe, bărbat cu copil, divorţat. A zis să se facă repede nunta.

I-a ţinut calea Ghiţă şi în seara nunţii. Cu toporul i-a ţinut-o. A zis că dacă nu fuge cu el, ori îl omoară pe Georghe, ori se omoară pe el. Nici nu s-a oprit bunică-mea. Avea un văl gălbui, de borangic, peste cocul împletit de mireasă. Şi l-a ridicat şi s-a uitat la Ghiţă cu dispreţ. I-a zis să se dea deoparte. A împietrit Ghiţă cu toporul în mână. Ea s-a dus mîndră acasă, să îi fie boreasă lui tata-mare.

S-a apucat tare de băut Ghiţă. Umbla numai beat, numai în calea ei. „Viţo, nu e prea târziu, lasă-l şi fugi cu mine.“ Nu s-a dus bunică-mea. Numa’ îşi înghiţea lacrimile şi se ascundea din calea lui.

Miri

Tîrziu, Ghiţă s-a însurat cu o unguroiacă, pe placul mume-sii. A făcut doi copii. Ăl mare a iubit-o pe mama. Nici mama nu l-a luat, tot de rîca dintre neamuri. Fiu-su, pe mine. De la atîta băut, Ghiţă s-a făcut cu ciroză.

Cînd eram singure, bunică-mea îmi povestea de el. Se asprise muierea, dar cînd îi zicea numele, i se îndulcea parcă glasul. Îmi zicea mai ales de romanţă. Romanţa lor. Dacă o dădeau vreodată, la radio, se întorcea cu spatele, să nu îi vedem privirea lăcrămoasă.

Înainte să se ducă, Ghiţă a lăsat cu limbă de moarte să nu îi cînte orchestra muzică funerară. Să-i cînte romanţa aceea, a lor. Trecuseră 40 de ani de atunci.

Convoiul funerar trecea prin dreptul ferestrei mele. Eram mică, dar recunoşteam romanţa. Ascunsă în spatele perdelei de Paşcani, bunică-mea plângea cum nu o mai văzusem niciodată. Amar.

Tata-mare, om zdravăn şi cantor la biserică, ducea pe umeri sicriul.

Pînă la groapă, orchestra a cîntat numai romanţa lor.

Tu nu m-ai înţeles pe mine, şi nici n-ai vrut să mă-nţelegi, dar cînd ne vom cunoaşte bine, vom fi bătrîni, vom fi moşnegi.

Petronela toată poate fi găsită aici.



Citiţi şi

Vreau mai mult decât papa, caca…

Dragă tată, sunt copilul tău, așa mi s-a spus

Vreau să mor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
40,926 views

Your tuppence

  1. Britta / 22 March 2015 1:00

    Halal poveste de dragoste…daca poti sa-ti bati joc de iubire, de viata unui om care te iubeste si pe care pretinzi ca-l iubesti..de viata ta…daca zici ca-l iubesti pe altul si te casatoresti cu altcineva doar pentru ca….ce??Nu au fost parintii de acord sau nu te-a luat cu alai?? O fi fost iubire pentru el…dar in ceea ce o priveste…au fost mai mportante satul si alaiul…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 21 Thumb down 13
    Reply
  2. Daniel / 19 January 2015 21:49

    Doamne da’ faină poveste şi adevarata. Ai o bunica, să-ţi traiasca. mi-o adus aminte dă anii copilariei dă bunica mea care m-o crescut, şi uite mi-ai adus aminte de vorba noastă ardelenească, ţuci-te înjerii.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
  3. mihaela lungu / 15 December 2014 13:25

    E de plans de admirat si de invatat…sa ne intoarcem toti in trecut sa ne sapam dupa radacini, dupa bunicii nostri , oare cum de au fost dansii atat de profunzi, si oare cum am ajuns noi atat de superficiali??????

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
    • mihaela / 6 January 2017 22:57

      bunicii profunzi? noi superficiali? Am I missing the point here? WTF? Bunica-sa era dupa alai si recunoastere in sat, iar el o iubea si trecea peste rivalitatea de neam, pana mea!Iar nepoata-sa scormoneste acum trecutul ei si probabil repara greseli…. unde vezi tu superficialitate in asta???

      Thumb up 2 Thumb down 1
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro