Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când e să fie, nu trece cu nimic

21 January 2014

Petronela RotarBunică-mea avea ochii verzi. Nu i-am moştenit niciuna dintre nepoate. Acum, la bătrâneţe, i s-au decolorat – sunt un albastru deschiiis, deschiiiiis, aşa ca cerul în zilele toride. O cheamă Victoria, dar toţi îi ziceau Viţa – prescurtare rurală la modă pe vremea aia.

Era în perioada interbelică.

Bunică-mea era ţărancă.

Ghiţă stătea vizavi. Era un bărbat frumos. Fierar. Şi o iubea pe bunică-mea. La toate balurile din sat o dansa numai pe ea. Şi avea bunică-mea un păr frumos, negru, înnodat în două cozi groase care îi atingeau crupa cînd o învîrtea la horă.

Părinţii lor se detestau. O ură veche, de clan, nestinsă nici azi. I-a zis Ghiţă: „Hai să fugim în lume, muiere. Te fur într-o noapte şi nu o să mai poată face nimic să ne despartă.“ Ibovnicii interzişi fugeau mereu, pe vremea aia. Cînd se întorceau, cu ruşinea gata făcută, erau acceptaţi. Vorbea satul o lună, două, apoi se liniştea gura lumii. Rămâneau împreună, fericiţi. N-a vrut bunică-mea. Ea nu a vrut. A zis că e fată mândră, merită să fie luată cu alai de acasă, nu să fugă şi să fie făcută de rîsul lumii.

El a insistat, ea nu a vrut să îl mai vadă. Seara, îi ţinea drumul cînd venea de pe cîmp şi îi cînta romanţa asta, la modă pe vremea aia: Se scuturau toţi trandafirii, în seara cînd ne-am despărţit, plîngea pădurea şi zefirii, plîngea şi lacul liniştit…

Ea îşi ştergea ochii cu mîneca iei şi mergea mai departe, încăpăţînată ca o vită.

– Ooo, mă omor, Viţo, dacă nu mă iei!

– Omoară-te, da’ după tine tot nu viu, să mă batjocorească satul.

Nunta

Era muiere mîndră bunică-mea. Se ţineau alai după ea ficiorii. L-a ales pe Gheorghe, bărbat cu copil, divorţat. A zis să se facă repede nunta.

I-a ţinut calea Ghiţă şi în seara nunţii. Cu toporul i-a ţinut-o. A zis că dacă nu fuge cu el, ori îl omoară pe Georghe, ori se omoară pe el. Nici nu s-a oprit bunică-mea. Avea un văl gălbui, de borangic, peste cocul împletit de mireasă. Şi l-a ridicat şi s-a uitat la Ghiţă cu dispreţ. I-a zis să se dea deoparte. A împietrit Ghiţă cu toporul în mână. Ea s-a dus mîndră acasă, să îi fie boreasă lui tata-mare.

S-a apucat tare de băut Ghiţă. Umbla numai beat, numai în calea ei. „Viţo, nu e prea târziu, lasă-l şi fugi cu mine.“ Nu s-a dus bunică-mea. Numa’ îşi înghiţea lacrimile şi se ascundea din calea lui.

Miri

Tîrziu, Ghiţă s-a însurat cu o unguroiacă, pe placul mume-sii. A făcut doi copii. Ăl mare a iubit-o pe mama. Nici mama nu l-a luat, tot de rîca dintre neamuri. Fiu-su, pe mine. De la atîta băut, Ghiţă s-a făcut cu ciroză.

Cînd eram singure, bunică-mea îmi povestea de el. Se asprise muierea, dar cînd îi zicea numele, i se îndulcea parcă glasul. Îmi zicea mai ales de romanţă. Romanţa lor. Dacă o dădeau vreodată, la radio, se întorcea cu spatele, să nu îi vedem privirea lăcrămoasă.

Înainte să se ducă, Ghiţă a lăsat cu limbă de moarte să nu îi cînte orchestra muzică funerară. Să-i cînte romanţa aceea, a lor. Trecuseră 40 de ani de atunci.

Convoiul funerar trecea prin dreptul ferestrei mele. Eram mică, dar recunoşteam romanţa. Ascunsă în spatele perdelei de Paşcani, bunică-mea plângea cum nu o mai văzusem niciodată. Amar.

Tata-mare, om zdravăn şi cantor la biserică, ducea pe umeri sicriul.

Pînă la groapă, orchestra a cîntat numai romanţa lor.

Tu nu m-ai înţeles pe mine, şi nici n-ai vrut să mă-nţelegi, dar cînd ne vom cunoaşte bine, vom fi bătrîni, vom fi moşnegi.

Petronela toată poate fi găsită aici.



Citiţi şi

Cum am putut să iubesc o calotă glaciară?

Dezamăgite? Cum supraviețuim

A făcut ce ar fi făcut orice bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
42,170 views

Your tuppence

  1. Britta / 22 March 2015 1:00

    Halal poveste de dragoste…daca poti sa-ti bati joc de iubire, de viata unui om care te iubeste si pe care pretinzi ca-l iubesti..de viata ta…daca zici ca-l iubesti pe altul si te casatoresti cu altcineva doar pentru ca….ce??Nu au fost parintii de acord sau nu te-a luat cu alai?? O fi fost iubire pentru el…dar in ceea ce o priveste…au fost mai mportante satul si alaiul…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 22 Thumb down 15
    Reply
  2. Daniel / 19 January 2015 21:49

    Doamne da’ faină poveste şi adevarata. Ai o bunica, să-ţi traiasca. mi-o adus aminte dă anii copilariei dă bunica mea care m-o crescut, şi uite mi-ai adus aminte de vorba noastă ardelenească, ţuci-te înjerii.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 2
    Reply
  3. mihaela lungu / 15 December 2014 13:25

    E de plans de admirat si de invatat…sa ne intoarcem toti in trecut sa ne sapam dupa radacini, dupa bunicii nostri , oare cum de au fost dansii atat de profunzi, si oare cum am ajuns noi atat de superficiali??????

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 3
    Reply
    • mihaela / 6 January 2017 22:57

      bunicii profunzi? noi superficiali? Am I missing the point here? WTF? Bunica-sa era dupa alai si recunoastere in sat, iar el o iubea si trecea peste rivalitatea de neam, pana mea!Iar nepoata-sa scormoneste acum trecutul ei si probabil repara greseli…. unde vezi tu superficialitate in asta???

      Thumb up 3 Thumb down 3
      Reply
      • dani / 22 November 2017 13:01

        ce e greu sa intelegi,e situatia de atunci..de ce ma mir???..vorbim de societatea de acum 70 de ani,cand toate aveau alt rost…cand daca faceai un copil din flori sau daca fugeai cu unul,comunitatea nu uita asta pana mureai si erai judecat de fiecare data…probabil,nu ai avut rude la tara…las’ ca e mai bine in zilele noastre..persoane cu 100de divorturi,copii facuti de femei singure”neintelese si nefericite”,topaiala prin toate paturile si asta ridicat la rang inalt de toate tutele devenite vedete…

        Thumb up 1 Thumb down 0
        Reply
  4. violeta / 12 December 2014 20:35

    Zicea tata :,,Cand ma vede Coate -goale sa treaca pe trotuarul celalalt . Si eu am fugit 🙂 Ne pupam in scara blocului la 14 ani. Suntem impreuma de 33 de ani.Acum el si tata se duc la pescuit impreuna, fac vinul, repara masina , pleaca la mare . Spune tata tuturor : Am un ginere frumos ca un star de cinema :)))))

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  5. Dd / 12 December 2014 19:37

    Asta era melodia bunicilor mei…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. cat / 8 May 2014 10:31

    Stateam in pat intr-o zi de toamna calda si am avut viziunea : eu si prietenul meu din copilarie, batrani, carunti, la plimbare pe sub copaci. Dar nu ne tineam de mana… am simtit cea mai adanca tristete care exista! Si am divortat. Am divortat si m-am dus dupa el. Acum suntem impreuna de 5 ani si cand se uita la mine si-mi zice “iubirea mea de o viata” ,ma topesc! Si ma simt in sfarsit acasa.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 27 Thumb down 1
    Reply
  7. ioana / 23 January 2014 17:57

    sunt locuri care ar trebui sa militeze pentru iubirea pura si adevarata dar nici acolo nu gasesc indragostiti alinare…de ex. biserica, parinti, prietenii, etc. As face un afis mare la biserica pe care sa scrie: LOC DE DAT CU CAPUL PENTRU CEI CARE SE IUBESC DAR NU SUNT IMPREUNA!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  8. Adina / 22 January 2014 19:15

    🙁 mi se pare trist.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  9. caragea / 22 January 2014 12:48

    <3

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  10. Bono / 21 January 2014 21:27

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 10
    Reply
  11. smaranda / 21 January 2014 21:25

    Am intalnit situatia asta de nenumarate ori….Pacat de vietile irosite fara patima….

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  12. Ella / 21 January 2014 19:15

    Cat de profunda era iubirea pe vremuri,cat de frumoasa si pura.Povestea ta ma duce cu gandul la ce imi povestea mamaie cand eram mica,despre satul ei natal,cu obiceiurile si oamenii de acolo.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply
  13. Luminita / 21 January 2014 17:15

    Roman să faci povestea asta!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  14. MCL / 21 January 2014 16:24

    Zau daca n-am plans! Doamne, ce-si pot face oamenii cu mana lor!!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  15. Mirela Baron / 21 January 2014 10:39

    Frumos si autentic . Mersi

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro