Articole despre cafea

Au ajuns în Roma de câteva ore. De la aeroport au luat trenul spre oraş şi au realizat că s-au păcălit niţel. Plătiseră tot atât ca şi pentru un taxi care i-ar fi dus în centru, doar că au fost lăsaţi în gară de unde, normal, au luat suplimentar o …

Știți zilele acelea, când te trezești așaaa, cu un chef ire-pre-si-bil să muți munții din loc? Ai băut cafeaua, pe care ai preparat-o mai rapid, cu degetele fremătând de nerăbdare (să te apuci o dată, nu de alta, dar trebuie să și termini) și ai băut-o și mai rapid, planificând …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Eram proaspăt căsătorită, a treia oară. Deși îmi făcuse curte vreun an de zile și locuiam împreună de mai bine de șase luni, mă irita faptul că nu-l vedeam niciodată dormind. De câte ori mă trezeam, indiferent la ce ore, îl surprindeam sprijinindu-se într-un …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” Cum vă spuneam, trenul vieții intrase pe o linie moartă și m-am decis să schimb macazul. Având acum promisiunea unui job mai bun, mai sigur, mai bine plătit, mi-am dat demisia de la italian, lăsându-i totuși timp două săptămâni, așa cum stipula contractul, ca …

Mult timp am crezut că trebuie să fiu pe placul tuturor, că e musai să mă străduiesc, să mă forțez să fiu plăcută de oameni. Cu cât mă străduiam mai tare, cu atât mesajul pe care-l transmiteam în exterior avea un efect dezastruos, diametral opus așteptărilor mele. De parcă mă …

Nici nu ştiu cât timp trecuse de când stăteam în curte, într-un deplin silenzio stampa mintal și în cea mai profundă stare vegetativ-umană cu putință. Îmi rezemam coatele pe genunchi și contemplam, ca de obicei, stelele. Încântătoarea operă murală pictată pe tavanul ăsta nemărginit sub care stau atâția oameni fără …

E dimineață pe Pământ și o vreme ce mă face să plec la mare. Sau, cel puțin, la mare distanță de unele lucruri, chestii, oameni… Am într-o cană cafea, iar când beau îmi rămâne ruj pe marginea cănii. Mă gândesc la ziua ce a început și la ce am de …

Stai în fața mea și mănânci liniștit și tacticos, cu gesturi aerate, ții tacâmurile cu vârfurile degetelor, de parcă ai fi o cocotă. Ți-ai făcut manichiura, îți permiți. Mă gândesc la cum cercetezi paharele, farfuriile și furculițele, mereu atent la vreo umbră ca să le poți arunca la loc în …

(noi) …am fi vrut să sorbim cafeaua aburindă dintr-o înghițitură, însă aromă ei specială ne invita la o degustare lentă și îmbătătoare, așa cum stăteam unul lângă altul, fără să ne fi adresat vreun cuvânt, în timp ce eu admiram pierdută modelul unic al ceștilor… Mi le-aș fi dorit numai …

Sunt cu fiu-meu la magazin. Nu sunt o divă, dar cumva mă simt „apărată” de prezența lui. E mai înalt decât mine și sunt mândră de el. Înfrunt cu o vagă aroganță toate privirile iscoditoare. Oricine ne vede își pune, involuntar și nedumerit, întrebări. „Oare…? Nu, nu cred… și totuși, …