Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu te mai suport!

10 April 2018

Stai în fața mea și mănânci liniștit și tacticos, cu gesturi aerate, ții tacâmurile cu vârfurile degetelor, de parcă ai fi o cocotă. Ți-ai făcut manichiura, îți permiți. Mă gândesc la cum cercetezi paharele, farfuriile și furculițele, mereu atent la vreo umbră ca să le poți arunca la loc în chiuvetă, scrâșnind câte o înjurătură printre dinți. Ai pielea întinsă, trec anii peste tine ca soarele peste munți și tot așa rămâi, de parcă ai fi extraterestru. Te-ai dat cu cremă după ce ai ieșit de la duș. Cu grijă, să nu scapi vreun centimetru de piele. Faci baie câte o oră, te uită Dumnezeu acolo, ascultând muzică și gândindu-te la ale tale. În timp ce pe mine mă strigați de când pun mâna pe clanța ușii de la baie. Mă strigați pe rând, pe toate numele posibile pe care le urăsc colectiv și individual. Pe toate la grămadă și unul câte unul. Uită-te la mine, mă auzi sau ești prea preocupat să alegi legumele din ciorbă, și azi e prea grasă, prea groasă, prea acră, prea puțin sărată, prea naiba s-o mai ia, că și copiii au început s-o studieze cu circumspecție în loc s-o mănânce. Fac și ei ce văd.

Mă uit la mâinile mele și realizez că am uitat să-mi fac tratamentul pentru dermatita cauzată de soluțiile cu care vă întrețin curățenia. Aia pe care o fac mereu când mă strigați voi de parcă aș sta degeaba. Până și pâinea o mănânci cu tacâmurile. Ți-aș spune că ești ridicol, dar la masă nu se vorbește. Se ascultă muzica ta, la volumul impus de tine. Kiss FM te enervează. La naiba cu hiturile astea, curg peste tot! Eu nu știu, că stau mai mult în casă.

Ți-aș spune că urăsc felul în care mănânci și parfumul ăsta de cremă scumpă, felul în care îți lucește pielea și unghiile tale îngrijite. Cele 10 cămăși pe care tocmai le-am terminat de călcat când m-ai întrebat când îți spăl și ție cămășile, de parcă ai fi umblat tot dezbrăcat până acum. Și dunga lor care niciodată nu pică exact pe tăietura manșetei, și gulerele care stau mereu în aer, ca să-mi facă în ciudă. Și felul în care te uiți la mine cu silă când respir greu din cauza alergiei de primăvară, care mă sufocă. Și ea. Nici să strănut nu pot decât dacă ies pe balcon, altfel contaminez totul în jur, cel puțin așa spune privirea ta dezgustată. Glumele tale proaste despre faptul că m-am îngrășat și felul în care, foarte serios, mă întrebi dacă mai încap pe ușă, râzând de corpul meu. N-am uitat că nu m-ai mai invitat la o plimbare sau la o cafea de ani buni. Eu am hrănit cu el copiii, tu cu ce te lauzi? Sau te crezi vreo frumusețe? De când nu te-ai mai uitat în oglindă, că și așa nu ai ochi decât pentru tine? N-am uitat că nu m-ai mai invitat la o plimbare sau la o cafea de ani buni. De când nu mă mai vezi, adică.

Ți-aș spune că acela care a zis că bărbații au dreptul de a pleca atunci când vor de acasă și de a se întoarce după placul inimii a fost un nenorocit misogin. V-aș trimite la dracul de tot, împreună. Femeile au obligația de a trage la jug, bărbații au dreptul de a invoca ”dreptul” la s*ex, nu? Noi ne putem descurca fără voi, pentru că nouă nu trebuie să ni se întărească. Ți-aș spune că de ceva  vreme sunt fericită că nu m-ai atins. Au mers și “durerile de cap”, și venirile tale seara, târziu. Mi-aș dori să-ți fi găsit o amantă, să mă scutești pe mine de ”obligațiile” matrimoniale. Orice aș da. Nu te mai suport. Cu toată sobrietatea ta, compensată de glume proaste, care nu mai țin.

Îmi vreau mințile înapoi. Vreau să nu se mai zbârlească părul pe mine când intri în casă. Când îți aud vocea tunând din te miri ce cauză. Că nu sunt toate la loc, mâncarea nu e caldă la fix și niciodată, vorba ta, la temperatura potrivită (care o fi aia?). Cu toate care sunt numai ale tale și cu puținele ale mele, care sunt ale tuturor. Cu toate reproșurile tale că din cauza mea se duce dracului viitorul. Că sunt o soție jalnică și o mamă indiferentă. Cu toate pretențiile tale la timpul meu liber, cu care m-ai strâns de gât încât nici nu mai pot respira. Unde vezi tu timp liber la mine, ha? M-am încuiat în baie ca să scriu, că nu suporți ”să o ard pe net”. Tu nu suporți nimic, eu nu te mai suport pe tine. Suntem chit, tu știi că universul acționează mereu conform legii compensației. Știi de ce? În primul rând, pentru că mi-am risipit viața lângă tine, ca o linguriță de zahăr pe care o topești într-o cafea fierbinte și amară. În al doilea rând, că am avut o singură șansă la fericire și mi-am ratat-o din cauza ta. Una singură, auzi? Mi-am ratat-o.

tumblr_mazzc7m6LV1rrc8xjo1_500_large

Sursă foto: tumblr.com

O să mă întrebe cele care citesc textul acesta de ce nu plec de lângă tine. Pentru că trăim într-o lume infectă în care o mamă singură cu copii e o proscrisă, o bătută de vânt și de vini, dar nici asta nu mi se pare acum o scuză care să mă mai umanizeze un pic. Poate că nu mi-a ajuns cuțitul la os și sper că vei pleca tu primul. Vreau să te eliberezi de mine, ca să-ți fie, în sfârșit, bine. Te poți întoarce chiar la mama ta perfectă, care nu m-a suportat niciodată, și la înălțimea căreia n-am putut niciodată să mă ridic, deși a trecut o viață de om. Sau oriunde, numai să pleci. Să-ți recâștigi demnitatea și fericirea pe care o femeie ca mine, supusă și tăcută, nu ți le poate oferi. Ai rămas singur împotriva lumii mele, care mă iubește. Tu singur mă vezi cu totul deformată, de parcă ai avea ochelari de cal. Eu nu sunt o lașă, nici o fugară. N-o să plec din casa pe care am întreținut-o cu anii mei și cu liniștea mea. Cu viața mea. Tot ce ești mi se datorează, inclusiv proastele tale obiceiuri, infatuarea, lipsa de bun simț, indiferența, ingratitudinea, pe care, acceptându-le de-a lungul vremii, le-am hrănit ca pe niște șerpi la sân. Și acum mă lupt cu ei precum Laocoon, sperând că n-or să mă devoreze. Eu te-am făcut, eu te omor. Va funcționa. Nu, nu la propriu, stai liniștit, nu meriți efortul. O să lupt, așa plină de defecte cum mă vezi, până o să mă ridic de sub cizma ta și ea o să cadă, greu, peste tine.

Ascultă ce îți spun (în gând, pentru că nu vreau să te derajez de la masă): vreau să citesc, să dorm fără sedative și să ascult muzică de la Kiss FM. Să mă prostesc și să fie dezordine, să le arunc pe toate cum îmi vine la mână, să nu mai umblu în vârful picioarelor. Să nu mai dorm în pat cu dușmanul. Să port mini și să mă rujez strident, fără să mi se spună că sunt penibilă și am o vârstă. Să cred încă în fericirea mea, care mă crede sănătoasă și împlinită și nu vrea să intervină în viața mea ideală. În casa mea cu păpuși. Vreau să nu mă mai uit la ceas. Vreau să fumez în pat și să mănânc ciocolată până mi se face rău. Să beau câteva pahare de vin, fără să mi le numeri. Sunt o femeie absolut normală: nu vreau nici pantofi fancy, nici case, nici mașini. Vreau să îmi iei gheara din gât.

Cer prea mult?

Guest post by M. C.

 Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ziua în care Alain Delon a părăsit-o pe Romy Schneider

Da, sunt inteligent și arogant!

Poate că femeile seamănă, în modul de a iubi, cu câinii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
48,517 views

Your tuppence

  1. Rox / 21 August 2019 22:28

    Draga autoare, cred ca ai reusit ceea ce ti ai propus cu acest text..da..ai atras atentia. Din pacate nu e cea care te va face fericita. Cel mult multumita pe moment, pentru ca asta, aici, e doar un moment. Se va sterge in cel mult o saptamana. Cititorii se vor intoarce la viata lor si tu vei ramane cu ceea ce ai. Nu cred ca vrei sa auzi sfaturi. Cred ca vrei doar o solutie usoara, cineva, undeva, din afara relatiei tale sa vina sa iti dea cheia fericirii. Nu exista. Iar sansa la fericire nu e doar una. Ci e intotdeauna la tine. Esti pe drumul cel bun. Mai incearca si ai sa o gasesti. Cere si ti se va da. Dar eforturile, sacrificiile tot tu va trebui sa le faci. Si nu ma refer la cele e care le faci deja. Invata sa te iubesti tu daca vrei ca ceilalti sa te iubeasca si nu cere de la El ceea ce doar tu iti poti oferi. E ok sa ne plangem de mila din cand in cand dar important este sa nu ramanem in zona aia. Plangi, fa te auzita si apoi cauta fericirea. Viata noastra e suma deciziilor pe care le luam. Fa ti un bine si iubeste te mai mult! Poate ca meriti!!

    0
    0
    Reply
  2. T.Z. / 21 August 2019 17:16

    Draga autoare, sunt o femeie care a crescut in astfel de conditii: mama a stat pentru copii, el un nesimtit. Si pot sa iti spun din toata inima: pleaca. Am urat-o pe mama multi ani din cauza ca sta langa el, din cauza ca sunt si eu nefericita, nu doar ea, si fratii mei au suferit la fel de mult. Din 3 copii, doar unul are o casnicie fericita. Eu am divvortat deja si acum nu mai vreau nici macar relatie. Pentru ca am avut exemplul gresit. Si DA, mama a fost de vina. Pentru comfortul de a nu fi singura cu copiii a preferat sa stea intr-o casnicie defectuoasa. Asta e parerea unui copil.
    Dar, orice ai alege, sper sa ajungeti sa va fie bine tie si copiilor.

    0
    0
    Reply
  3. Monica / 21 August 2019 10:30

    Marina, citez din text: ”Ți-aș spune că de ceva vreme sunt fericită că nu m-ai atins. Au mers și “durerile de cap”, și venirile tale seara, târziu. Mi-aș dori să-ți fi găsit o amantă, să mă scutești pe mine de ”obligațiile” matrimoniale. Orice aș da. Nu te mai suport.”
    Este cât se poate de clar, ea nu-l mai suportă, nu-l mai vrea, îi provoacă silă din cauza felului în care o tratează. Îi e greață, îl evită. Cui nu i-ar fi?! Și nu, el nu are nicio amantă, e un nimeni de fapt, doar acasă face pe șeful, e un ins ordinar care vrea păpiță bună ca la mama acasă și cămăși călcate. E atât de evident că ea ar pleca, dar o țin copiii, pe care nu e sigură că i-ar putea întreține singură. Copiii sunt lucrul cel mai prețios al unei femei. Până nu-și asigură un venit stabil, nu poate să-l părăsească.
    Acum, că am lămurit-o și pe asta, îți voi mai spune că ”tac su” nu numai că va neglija copiii, dar se va și răzbuna pe ei odată ce soția îl va părăsi, deci exclus ca aceștia să rămână cu el.
    O singură soluție este: să fie independentă financiar și să plece cu copiii. Lângă o asemenea scârboșenie de bărbat, nimeni n-ar rezista.

    0
    0
    Reply
  4. Iza / 26 February 2019 4:44

    De fapt problema este ca tu ii permiți și i-ai permis soțului tău toate aceste comportamente. Nu știu din ce generație sunteți dar soțul tău pare bărbatul tradițional și familia ta la fel de tradiționala: femeia este intru totul responsabila de casa și de copii, bărbatul aduce banii acasă și da porunci, pe scurt. Intr-o relație sunt 2 oameni, este o interacțiune reciproca între ei. Ești prin alegerea ta in rolul de gospodina, o întrebare simpla este ce s-ar întâmpla dacă nu i-ai mai calcă cămășile? Sau dacă te-ai apuca de sport? Sau ai ieși cu o prietena sau prietene dacă ai la acea cafea la Cafe el nu te-a mai scos? Sau dacă ai refuza sa mai faci orice in casa? Te-ar bate? Ar tipa și mai rău la tine? Nu este simplu dar este alegerea ta sa stai lângă el, este alegerea ta sa-i calci cămășile și sa-i faci ciorbe. Este foarte toxic pentru sufletul și pentru corpul tău sa fii in aceasta relație. Cred ca in 2019 exista mult mai multe variante și societatea a mai evoluat fata de cum era in vremea comunismului. In plus, un lucru bun este ca nu pare sa existe violenta domestica, deci puterea este la tine!!! Întreabă-te din ce punct ați început sa va distanțați, apoi ce te-a atras la el dintre toate persoanele din lumea asta…invers…întreba-te unde ai greșit tu in aceasta relație și cât de multe i-ai permis și i-ai dat voie sa te trateze cu lispa de respect…întreba-te ce crezi ca meriți cu adevărat, cine ești, ce îți dorești cu adevărat…a devenit inamicul numărul unu pentru ca tu l-ai făcut, amândoi împreuna v-ați distrus relația…presupun ca soțul tău este un misogin tradiționalist fără pereche…sunt convinsă ca și el la rândul lui te-a exploatat și s-a obișnuit sa te ridiculizeze, sa se poarte urat, etc…amândurora v-alipit probabil din start modelul unei relații sănătoase, așa cum le lipsește atâtor altora…exista foarte multe soluții pentru tine dar trebuie sa ieși din aceasta ipostaza de victima și sa încetezi sa-l consideri pe soțul tău călăul. Tu ai toată puterea și așa cum tu ai ales sa te căsătorești cu el, sa ai copii împreuna cu el, tu ai ales și alegi sa-i calci cămășile, sa-i permiți sa te trateze josnic, așa poți alege o alta viața, o alta atitudine, un alt mod de a gândi, etc, etc. A scrie despre asta nu face altceva decât sa te afunde și mai tare in postura de victima și sa te țină in neajutorate. Exista un termen foarte interesant pentru situația ta, se numește: learned helplessness, adică ai învățat sa fii neajutorată…lucrurile pot sta altfel, numai de tine depinde asta!!!

    0
    0
    Reply
  5. Virginia / 25 February 2019 22:59

    În primul rând, copiii vor o mamă fericită întru totul, cu sau fără bărbat lângă ea! Din descrierea pe care i-ai făcut-o reiese că a devenit imposibil de trăit lângă el!Al tău văd că are tot arsenalul de atitudinini defectuoase! Nu așa, una, două, pe care le mai poți trece cu vederea!
    Trebuie să te salvezi din situația asta, altfel, stresul și tristețea îți vor otrăvi trupul și sufletul!
    Trebuie să te salvezi pentru a le da un exemplu copiilor tăi!
    Dar, mai ales pentru a te păstra sănătoasă ca să-ți crești copiii!
    Mi se pare strașnic sfatul Marinei! Trebuie zguduit din temelii!
    In fine, poate între timp s-a rezolvat situația!
    Numai bine și izbândă!

    0
    0
    Reply
  6. Lumii / 30 November 2018 22:30

    Femeie, du-te. Nu iti pune ambitia. In ambitia asta a ta, te distrugi pe tine, mai rau. Am exempul asta in casa. Se numeste mama mea. Du-te cat inca poti sa iti mai traiesti viata.

    0
    0
    Reply
  7. Marina / 19 August 2018 18:05

    Am o veste proastă,( sau bună?) pentru tine. După cum descrii tu situația, soțul tău are deja o amantă, el comportându-se tipic celor aflați în această situație. Dacă ar exista un manual al bărbatului cu amantă, al tău ar îndeplini 9 din 10 condiții De aceea atâta grijă asupra felului in care arată. De aceea face atâta scandal din absolut orice, de la măncare până la hainele pe care trebuie să le aibă mereu impecabile. De aceea întârzie de la job. Și da, de aceea nu se mai culcă cu tine.
    Cel mai simplu e să ți se zică să pleci. Din câte scrii deduc că ești casnică și te-ai ocupat până acum de copii și casă. De aceea cred că mergi în vârful picioarelor, să nu deranjezi bizonul,de aceea asculți muzica ce ți se impune și ți se reproșează că nu faci nimica toată ziua și că o arzi pe net.
    Ce-i de facut?
    Slăbește
    Ia-ți un job
    Copiii, oricât ai ține la ei, nu i-ai făcut singură . Deși e cinic, nu ești singura responsabilă pentru ingrijirea lor. Poate să o facă și tac-su. Cunosc f.multe situații când mama a plecat, lăsând copiii cu tac-su. Sau luând unul, celalalt ramanand cu tatăl. Aia e. Ești om , înainte de toate. Și dacă prezinți toate acestea bizonului, și te mai vede și hotărâtă să îl lași ,eventual cu copiii pe cap, să vezi că s-ar putea să se schimbe.
    Mă rog , indiferent ce hotărâre iei, trebuie să te găndești și la tine. Ocazia de a fi fericită NU a trecut! Oricine are dreptul la fericire, nu te autopedepsi! Capul sus, a sosit momentul să faci ceva pentru tine!
    Tu ai scris aici din baie,în secret, pentru a-ți mai ușura necazul, pentru a te descărca și a primi eventual un sfat. Ai grijă de tine și de viața ta, nu ai decât una. Oricum, chiar daca alegi să te complaci in aceasta situatie, gandindu-te ca e mai bine ptr copii, mai am o veste proasta: copiii in niciun caz nu iti vor ridica statuie ca ai ramas cu tatal lor ptr ei. Cel mult te vor judeca pentru asta, la varsta cand o vor putea-o face

    0
    0
    Reply
  8. Luminita / 19 August 2018 10:03

    Fata draga, lasa-l si du-te! Nu traiesti cu casa pe care, da, truda ta a facut-o si intretinut-o. De doi ani respir libera si sunt mai puternica si mai fericita decat am fost vreodata! Da, societatea e misogina, o femeie divortata e musai divortata din vina ei! Da, iti vor rade in fata prima data cand vei merge cu masina la service si le vei spune ca iti curge uleiul pe la garnitura de chiuloasa! Si? Ii pui la punct vu doua vorbe si iti vezi de viata minunata! Tu alegi, dar sa stii ca nu face nimeni nimic pentru tine daca nu faci tu! Ganduri bune!

    0
    0
    Reply
  9. axelle / 11 April 2018 13:05

    Intr-o inchisoare nu prea poti sa faci multe lucruri. Ca sa primesti ce iti doresti trebuie sa fii libera, dar tu nu prea faci nimic pentru a-ti dobandi aceasta libertate.

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro