Articole despre ceas

– continuare de aici – Adrian fusese un gentleman, nu mai încape îndoială. Probabil că alt bărbat, în locul lui, ar fi profitat de întreaga situație și nu ar fi ezitat să se distreze pe seama ei nu numai atunci, ci, probabil, și după, ceea ce i-ar fi făcut viața …

Îl ascultam de câteva clipe măsurând infinitatea timpului în ritmu-i milenar: tic-tac… tic-tac… tic-tac…  L-am privit printre gene şi cifrele sale fluorescente s-au conturat prin beznă: 3:07. Prin voalul opac al nopţii mediteraneene nu se mai întrezărea nimic, deşi amintirea încăperii cu care mă familiarizasem în ultimele trei veri petrecute …

Sună alarma. Dulce și plăcut bâzâit matinal. Pentru alții. Cu o mișcare scurtă rostogolesc ceasul. E rezistent. Îl am de pe vremea căminelor. Ațipesc domol. Apoi, mă ridic brusc. Iarăși am întârziat. Cafeaua n-o mai vărs în pat, ci mai târziu, în mașină, pe pantaloni. Aceiași trei maidanezi mă latră …

Ea era scundă şi uşoară ca o frunză. El era înalt şi solid. Trăiau într-o comună de şes. Au avut cinci copii: două fete şi trei băieţi. Casa din chirpici, construită în anul 1930, era lipită de un deal şi se întindea pe lungime astfel: trei camere „de la vale”, …

După fiecare serbare de sfârșit de an școlar, drept răsplată pentru coronița câștigată, primeam de la părinții mei un cadou. Întotdeauna ceva care „să-mi folosească”. De cele mai multe ori au fost cărți. În clasa a III-a însă, am primit un ceas de mână. Frumos ceas, cu cadran vișiniu și ace …

Cam în jur de ora 1 p.m. începe tortura. Care mă ţine până târziu, mult după miezul nopţii, uneori până spre zori. Chiar şi de mi-aş lipi pleoapele de sprâncene cu scoci, tot n-aş putea să renunţ la a trage cu coada ochiului spre ceas. Şi sunt înconjurată de aparate …

Sună alarma telefonului. E cinci și treizeci de minute. Dimineața. Nu, nu plec să muncesc la vreo fabrică, slavă Domnului! Mă dau jos din pat și strâng halatul în jurul meu. E noiembrie. Afară e zloată și frig. O ploaie rece și deasă… În casă, așa cum știm cu toții …

Fiindcă, deseori, îmi place mai mult să scriu decât să vorbesc, am fost rugată, la un moment dat, să descriu, într-un singur cuvânt, bărbatul care m-ar putea cuceri. – Interesant! am răspuns zâmbind. – Poți detalia? – Bărbatii MEI interesanți, au o înălţime peste medie, nu au burtă, sunt pasionaţi …

Unii oamenii au un zâmbet pervers pe care şi-l aşază cu grijă într-un cadru metalic, pe birou, între cele două fetiţe cu codiţe şi o fostă nevastă plecată cu altul, şi dau să înţeleagă la toată lumea că aşa a fost să fie. Trist, dureros, non-etic, dificil de suportat pentru …

Cum am reuşit eu să mă mărit? Cu greu. Noroc că sunt insistentă. Şi, dacă mi-a intrat ceva în cap, nu mai iese nici cu cleştele… Împlinisem exact un sfert de veac. Fată simplă, nu chiar de la ţară, atrasă de Bucureşti ca musca, pardon. De venit, venisem în capitală …