Articole despre ciudă

Îl privesc cu admirație. Îl studiez cu ochi pofticioși. Sincer, îmi curg balele. E atât de tânăr și de frumos, încât îl ascult cu un ochi la făină și unul la slănină. Adică el îmi vorbește, eu îl urmăresc, dar mintea mea îl dezbracă. E nepermis și ireal de frumos. …

Mi-am terminat, cu greu, şi după mai multe încercări de a abandona, memoriul de master. O temă aparent uşoară, dar, de fapt, teribil de încâlcită: este posibilă existenţa unei prese europene? Am strâns câteva zeci de interviuri, vorbit la telefon cu două duzini de persoane, citit tot cam atâta literatură …

Îmi vorbeai de Patagonia în fiecare seară. ”Să alunece mai bine carnea cu pâinea, să se ducă, aşa, poate fără gust”. Şi aluneca. Se ducea. Al naibii de bine şi lin aluneca. Cu ochii mari şi ficşi aluneca. Fixam un punct undeva pe peretele gros din faţă şi înghiţeam. Îţi …

M-a părăsit Michi, zis și Michișor. Zis de mama și sora lui grijulie. Ce să fac? Povestea vieții mele. Cred că, de fapt, diminutivele nu mă plac. Nici eu pe ele. Na, să moară de ciudă! Norocul meu că pe atunci eram tânără și fără minte, așa încât, contrar a ceea …

Dragă, calmează-te. Te-a chemat la o cafea, nu să îți prezinte viitoarea mamă soacră. Nu începe să îl bombardezi cu întrebări, citate spumoase și filozofii de viață răsuflate, pline de sens și esență. Nu o să îl dai pe spate. Plictis. Atât. Și dorința de a fugi cât mai departe. …

Regulile unei relaţii: Fii fidel; Respectă-ţi partenerul; Fă-l să se simtă iubit; Fă-ţi timp pentru el; Nu flirta cu alţii. Aceasta este o postare de facebook şi îi aparţine lui Tony Poptamaş, renumitul muzician care, din fiordurile norvegiene, găseşte timp să se îngrijească de hrana spirituală a followers-ilor săi. Îi …

Văd azi într-o revistă povestea unui străin venit în Transilvania. Cu ceva bani, nu mulţi. Cumpără o bucată zdravănă de pământ, plantează vie, angajează oameni pricepuţi, face un vin nou, curajos, crede în el, în frumuseţea colţului lui de rai şi ridică din necunoscut un nume, un loc, o bucată …

N-am știut niciodată unde-i acasă. Deși am locuit aproape toată viața mea (cu excepția unor fragmente temporale distanțate de luni sau de ani, dar intrate adânc în fibra, în structura de rezistenţă a ființei mele) în orașul în care m-am născut, n-am crezut cu-adevărat că aici o să prind rădăcini. …

Doar ce a trecut noaptea. E șase fără zece. De pe fotoliul pe care am stat țintuită în ultimele ore, mă uit descumpănită la cer. M-am înfășurat degeaba în cearceaf, că nu îmi ține de cald. Picioarele îmi sunt descoperite și reci. La fel și mâinile. Înainte mă liniștea privitul …

În ciuda, ba chiar în disprețul, celor afirmate în cadrul diferitelor traininguri motivaționale, fericirea în formă continuată nu există. Propovăduirea fericirii obligatorie este o altă boală rușinoasă a lumii de astăzi. Ea nu este doar rușinoasă, ea este și dezgustătoare, căci implică un continuu recurs la impostură, la mitizare, la …