Capitala în așteptarea ultimei manele
Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.
Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.
Nasol! Parol că e nasol. De parcă n-aţi simţi şi voi pe piele tăbăcite ale sufletelor voastre. Şi e nasol chit că majoritatea se simte minunat aşa cum e, dar bombăne pe la colţuri când dă de greu. Şi poate ar fi fost cazul ca majoritatea, în care de astă-dată …
● Ajun de Crăciun. Un tren. O locomotivă beteagă. Trei ore de stat în câmp aşteptând să vină o locomotivă nevătămată. Nu tu vociferări, nu tu blesteme. Lume pusă pe şotii. Nervoşi doar conductorii, lansând contra-urări celor de la Divizia Tracţiune. Alături de mine un om care zâmbeşte până nu …
Acum vreo zece ani am avut timp să trag niște concluzii într-un salon din spitalul Colțea. Aveam o ureche aproape desprinsă de cap, 25 de ani, tendințe autodistructive puternice și un vecin de suferință din Militari. Cel mai tare mă îngrijora nu că ajunsesem la urgențe după un șpriț teribil, …
Adevăr şi provocare! M-au întrebat prietenele de ce nu mai scriu în ultimul timp; de ce nu scriu mai des în această revistă, de ce, în general, tac. După ele, scriind, răspundeam la aşteptări; alegeam teme frumoase şi de suflet, dădeam sfaturi irealiste, dar care fac bine chiar şi când …