Articole despre democratie

Când miliardarii ajung să dețină și presa, și studiourile care produc povești „oficiale”, ei nu mai cumpără doar influență: cumpără cadrul în care înțelegem realitatea. Iar The Washington Post, în era Bezos, devine întrebarea incomodă: cât de liberă mai e o redacție când viitorul e proiectat de cei care își permit orice?

Ce se întâmplă într-o țară atunci când dispare supravegherea externă? Textul pornește de la România fără MCV și urmărește continuitățile adânci ale justiției, ale puterii și ale spațiului public. De la tranziția postcomunistă la prezent, de la instituții infestate la reflexe mediatice și politice care se repetă obsesiv, eseul descrie o țară blocată într-un mecanism de reluare, incapabilă să iasă din propriul trecut.

Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.

Victoria lui Zohran Mamdani la New York ne întoarce la realitate: la temele care contează, la soluțiile reale, la curajul de a vorbi limpede despre echitate. Nu despre frici, ci despre fapte. Nu despre ideologie, ci despre oameni.

O catedrală mai mare decât credința. Un popor care confundă aurul cu mântuirea și nostalgia cu identitatea. Despre iluzii, fală și ratare colectivă.

În tot mai multe țări, tinerii bărbați se îndepărtează de valorile liberale, în timp ce femeile devin mai progresiste. Diferențele nu mai sunt doar politice, ci profunde și de perspectivă. Sociologii vorbesc despre o generație care trăiește în două lumi: una orientată spre libertate și alta în căutarea sensului pierdut.

De la crizele geopolitice și premiile Nobel până la libertatea satirei și noul sezon de modă – ediția Catchy Newsroom de miercuri aduce o doză de luciditate, ironie și speranță. Stay in the know.

Scăderea dramatică a rezultatelor la testele PISA nu mai e o problemă națională. Este simptomul unei lumi care nu mai citește și, prin urmare, nu mai gândește critic. Eseistul britanic James Marriott avertizează: revoluția ecranelor ne-a adus într-o eră post-literară, în care dispare rațiunea ce a clădit civilizația modernă.

Un manifest despre libertate și singurătate asumată, despre refuzul de a te pierde în turmă și despre prețul pe care îl plătește cel care rămâne fidel propriei conștiințe. Într-o lume tot mai uniformizată, curajul de a gândi cu mintea ta devine forma supremă de demnitate.

Un text acid despre fascinația românilor pentru lideri de carton, nostalgici după dictatură, și despre prețul plătit pentru libertatea câștigată în 1989.