Articole despre Destin

Stau tolănită pe canapea. Observ pe geam o insectă, parcă ar fi un future. Aș vrea să-l văd de aproape, dar mi-e lene să mă ridic. M-am gândit să-i fac o poză. Telefonul e prea departe. Lenea asta îmi amorțește corpul cu totul, e o moleșeală care mă devorează încet. …

S-au inventat medicamente pentru cele mai sinistre boli, s-au dezvoltat tehnologii de eradicare a maladiilor contagioase, ne criogenăm, ne reconstruim pe bază de celule stem, facem terapii holistice, alternative, complementare, psihopedagogice, psihoenergetice, cognitiv-temperamentale, nu le mai știm numărul și denumirile, dar ne scapă încă o rețetă, cât de simplă, să …

E atâta linişte… nevoia de cunoştere de sine leagă neştiutul din piept de zorile de zi, asfinţiturile de visele nopţii, zâmbetul de copil de cutele din jurul ochilor… tăcerile din jur – amfore de trecut, clipe dăruite mării ce se îngeamană cu cerul dintre noi, parfum a tei şi-a scorţişoară… …

N-am știut niciodată să consolez un bărbat. Îmi veneau în minte doar cuvintele lui Eliade: „Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubești…”. Ce să-i spui, că sunt miliarde femeile din lumea asta și toate sunt frumoase, inteligente, rafinate, în proporții variabile, desigur, și că s-ar putea …

Ne lovim adesea în cuvinte. Chiar dacă mai întoarcem o foaie în calendarul propriu, cuvintele aruncate degrabă cu prea multă uşurinţă tot rănesc în timp. Ustură arsura lor, creând dependenţă, dar şi revoltă. A vorbi cu har şi plini de suflet este un dar pe care îl facem, iar a …

…să îmi spui de mai multe ori că sunt frumoasă, decât că trebuie să învăț, să învăț, să învăț, până la greață. Asta ni se spunea la școală în fiecare oră din zi, încât le auzeam și noaptea. Aș fi vrut să fiu mai mult femeie, decât să știu materii …

S-a născut grăbită. S-a luptat cu timpul încă din prima zi de viață. Simțea mereu că îi fuge timpul de sub picioare. Era mai departe decât credea că va fi, probabil că era oricum înaintea programului și totuși simțea că e mereu în întârziere. Că nu s-a grăbit destul de …

 Pășise atât de încet, încât n-am simțit-o decât atunci când aerul din jurul meu a vibrat pentru câteva secunde în notele de patchouli ale parfumului și mânuțele ei fine mi-au acoperit ochii ca o eșarfă de mătase. Întotdeauna venea fără să mă anunțe, pentru că nu știa niciodată când putea …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Sunt seri în care deschid trecutul ca pe o carte uitată într-un cotlon, carte în care păstrez amintirile ca pe niște flori presate și, răsfoind-o, îmi revine povestea fiecărei flori… Am crescut într-o familie în care certurile din gelozie erau frecvente. Mama mea l-a …

Jazz-ul e ca o poveste de dragoste ale cărei acorduri păstrează nealterată emoția primei întâlniri și înfiorata amintire a celei din urmă… Între toate formele de expresie artistică și plastică,  jazz-ul ocupă un loc privilegiat, născându-se la confluența dintre sunet și imagine, fiind capabil să le dezvolte pe ambele cu …