Articole despre Destin

România, București. Anul 2018. Undeva, într-o mare de oameni, se formează un grup gălăgios care atrage atenția. Filmată de sus, imaginea devine, în scurt timp, terifiantă. Un jandarm este ajuns din urmă de câțiva bărbați furioși, încercuit, iar asupra lui se revarsă o grămadă de pumni și de picioare. Secunde …

„Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi …

Tristă revelație! Suntem ceea ce fac alții din noi, conștient sau nu, în proporții diferite, dar mereu acolo, sculptând în sufletul și în conștiința noastră forme pe care ei le visează sau pe care le-au primit și ei moștenire, la rândul lor. Și cum să nu te îngrozești când ajungi …

„Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. …

Nu pot să nu observ totuși o regretabilă decădere a tabloidului românesc. Nu mai avem noi piticii porno de altădată, avem în buclă aventurile cu dame ale designerului heterosexual, ceva coconet reciclat și multă umplutură. Păcat! Nu-l mai avem nici măcar pe Dan Diaconescu. Unde e Moni, unde e Iri? …

Dragă Catchy, Am citit astăzi un text care punea o întrebare (disperată, mi s-a părut) și mi-a stârnit niște amintiri pe care le credeam (speram) uitate, așa că vreau să-i răspund autoarei articolului  „Aș da orice să știu un lucru: dacă am contat.” Vreau să fac câteva precizări: e o părere …

„Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc …

  „Tata meu. Trăgea din țigară ca și când ar fi fost prima și ultima dată. Trăgea din țigară ca și cum știa ca viața e scurtă și merită arsă și cheltuită… Trăgea din țigară până la capăt, până ardea toată… cum și-a ars superb viața! Când a murit, m-a …

Ieri seară am văzut pe cer un avion staţionar. Nu se deplasa. Nu lăsa urme, dâre de condens în spate. Pur şi simplu rămânea nemişcat în înălţimile la care probabil că ajunsese cu un consum cam mare de kerosen. Ce i se părea cel mai ciudat era faptul că au …

– continuare de aici –  Nu-și spuseseră lucruri. Ambiția fiecăruia de a perpeli un vis afrodisiac la maximă intensitate se dovedea acum a fi o abilitate comună înnăscută. Acest motor cu rotițele în direcții opuse funcționa fără nici o intersectare de privire, fără nici o oglindire a celuilalt. Doar picături …