Articole despre emoţie

„Copilul invizibil” este o carte ce ne ajută să ne conectăm la noi înșine, să privim mai adânc în interiorul nostru, să acceptăm părți din noi reprimate, să trăim conștient prezentul și să ne îndreptăm cu încredere în viitor. Totul începe cu acceptarea emoțiilor, prin care putem să fim conștienți …

Nu știu dacă am atâta tact să cuprind esențialul, poate că cuvintele încep a se zbârci primind o formă nouă. Poate că învelișul lor apos ce iau forma de cuvânt și adevăr, trece printr-un simțământ ce afundă miezul trăirist, dar în ciuda cuvintelor ce cad ca o piele asuprită de …

Despre cancerul de piele este vorba. Și este mare nevoie de această SKINbare pentru că situația în România se prezintă astfel: la capitolul diagnostic și tratament, suntem pe locul 42 din 62 de state, conform platformei medicale germane derma.plus, care a publicat recent o nouă ediție a Indexului cancerului de piele; peste …

Credem că siguranța este materială și neapărat vizibilă. De aceea, suntem în trend cu hainele, bifăm cel puțin o proprietate până la 30 de ani și neapărat rezultate profesionale cu care să ne fălim. Și totuși, siguranța aceea întârzie să apară în urma a ceea ce obținem în exterior. Asta …

Merg de vreo oră aiurea, fără nicio țintă. Clădirile vechi, cu jupoane albe de piatră dantelată suflecate în dreptul balcoanelor, se deschid grațios în intersecțiile dintre cvartale. Invitația nu e luată în serios de zgârie-norii preocupați să-și probeze erecția împotriva gravitației, așa încât strada rămâne un loc asexuat. Frankfurt, octombrie, …

Iar o zi plină la muncă, dar telefonul bâzâie: „Bună! te urmăresc în fiecare dimineață la cafenea, știu că ești măritată, dar dacă îți dorești o relație discretă, I’m all yours!” Nu știu ce-a fost în capul meu, dar am răspuns: „Nu știu cine ai putea fi, dar mâine am …

Da, sunt bine! Mi-e bine! Și cred că am știut mereu în sinea mea că voi fi bine atunci când nu o să mai fii lângă mine. Că mi-ai fost dat să mă aduci aici. Doamne, în ce vremuri mi-ai venit! Se făcea că era întunecat rău de tot. Nu …

Își trage lângă suflet comoara iubită… Cu mâini frumoase, tremurând, îi mângâie delicatele curbe, respiră în ritmul chemării ei, îndrăznește tandru, dar ferm să-i cuprindă brațul… Între ei și lume s-a așezat acum un alt univers, iar el, copilul timid, atingându-i corzile, se transformă sub ochii toamnei. Un bărbat pasional …

Știi, nu-mi amintesc primul zâmbet, n-aș avea cum… cred că ai simțit așa, un fior, și ți-a tremurat ființa, mama. Primii pași mi-i amintesc… și știi de ce? Mi-ai povestit de atâtea ori… aceeași variantă, cu același tremur în glas și atât de multă emoție, încât închid ochii și mă …

Zilele astea am simțit un pic, dar pe propria piele, cum e să fii stigmatizat social doar pentru că ești, prin accident biologic, temporar sau definitiv, „mai altfel”. Când afirm „pe propria piele”, o fac nu doar la figurat, ci și la propriu: m-am pricopsit, pentru prima oară în viață, …