Să exist prin neexistență…
Mă mir de mine, de faptul că încă mai am răbdare cu semenii. Este cumplit să lupți cu armele neputinței împotriva ignoranței, să îți autoimpui indiferența dinaintea urgiei umane, care se îndreaptă încolonat și contemporan civilizat spre apocalipsă. Sfârșitul umanității mi-e indiferent câtă vreme se duce-n uitare, însă-mi repugnă ideea …