Articole despre fantezie

Poveștile ne promit rămânere, tandrețe, eternitate. Dar realitatea nu are timp de iluzii. Ea câștigă mereu – rece, dură, fără glorie.

– continuare de aici –  – 4 – – Ai un suflet generos, prințesă, dar ești atât de naivă! spuse, misteriosul ei companion o săptămână mai târziu, când, după zile de ignorare, se decise, în sfârșit, să revină. Când își făcu apariția, cu doar câteva minute peste miezul nopții, o …

E septembrie, dar eu mai sunt în concediu trăgând încă puțin vara de mânecă. Sunt singură, pentru că de ceva ani buni, de când am rămas văduvă, prefer să merg singură în concedii. Cumva, fără vreo explicație exactă, când eram tânără știam că va veni acest moment, dar îmi imaginam …

Grozăvia constă în faptul că eram ferm convinsă că el este sufletul meu pereche și știam că-mi voi petrece întreaga viață alături de el. Erau atâtea semne care-mi arătau că el este și orice lucru mărunt părea atât de mare și o dovadă care nu poate fi combătută nici de …

Duminica plănuim o fantezie comună. Plănuim sau plăsmuim? Care ar fi cuvântul potrivit? Există o potriveală pentru imaginație, pentru fantezie? Ce-mi scapă și nu pot pune în cuvinte. Ahh, chiar fantezia. Fie că e împărtășită sau nu, fantezia e mereu în doi. Nu scapă prototipul nostru imperfect sau idealul nostru …

Dincolo de ravagiile adânci pe care suferința fiecăreia le lasă uneori în chip ascuns alteori vizibile pe chip, femeia pare că are, dacă nu un mare spirit de conservare, măcar un univers nemărginit de visare. Păi, cum altfel să-mi explic eu de ce mama, bunica, străbunica, mama Elenei Ferrante, bunica …

Ca orice femeie neînchegată bine, îmi place să mă îndrăgostesc la prima vedere. Ştiu din primele secunde dacă m-a lovit celebra chimie. N-am exersat niciodată dragostea aia care vine tiptil-tiptil şi ţi se înfige în toate celulele, de nu te mai poţi elibera. Nu m-a lovit niciodată norocul chior de …

Continuarea de aici. Când mă ridic de pe scaun, îl scap din mână pe Gigi, așa că o urmez cu erecția aceea lăsată liberă sub pantaloni și cu șlițul deranjat. Isabella mă conduce în holul de la baie. Aici descuie prima ușă de pe peretele din dreapta cu o cheie …

Erau ca două proprietăți de teren intrate una într-alta fără să se atingă vreodată în intimitatea unui sol comun. Decantau fertilitatea lui ipotetică, însă nu izbutea, niciunul dintre ei, să își deschidă ființa mai mult decât întrevăd granițele pornirilor instinctuale. Se deschidea o sticlă de vin cu remarci seci despre …

Fantezia se desfășura în bucle. Se desprindea în sărmăluțe rupte din părul ei castaniu, furat într-o zi oarecare, când soarele ardea doar la noi în ogradă. Lângă cireșele bătute de timp soarele devenea și el castaniu, încercând să ne învețe că nu toate roadele ce prind viață în ograda omului …