Fiori şi crampe
Se vorbeşte uneori despre iubirea “adevărată” cu aroganţa dogmaticului. Cu gândul, poate, şi la Platon: “…ai iubit cu adevărat, total şi lipsit de apărare?”. El nu putea greşi, nu? Dar, urmând o logică simplă, de unde ştim că ceea ce simţim este iubire adevărată? Cine a iubit vreodată fals, ca să poată face comparaţia? Senzaţii înşelătoare, entuziasme …