Articole despre furie

An de an, după Crăciun, simt pe umeri toată povara anului care-a trecut. Fizic. Pare că deodată ființa mea contabilizează tot ce nu i-a priit – toată oboseala, toată furia, tot ce a durut-o, toate pierderile, toate irosirile, toate neîmplinirile! Dacă o cameră ascunsă m-ar filma în perioada asta, în …

Se încheie acum nu doar zece ani cu acest om la conducerea statului român, ci și un anumit fel de a face politică în România. Cu Klaus Iohannis, e deja clar, va fi cu totul altfel. L-am votat pe Traian Băsescu de câte ori a fost nevoie, fără să fi …

Să nu ne amăgim că marile schimbări se întâmplă peste noapte, căci nu se întâmplă. Fiecare prăbușire, fie și a unui imperiu, cere un timp istoric. Iar România este încă un imperiu al fărădelegii, al lucrului de mântuială, o sinteză de lasă-mă să te las și merge și așa. E …

Văd azi într-o revistă povestea unui străin venit în Transilvania. Cu ceva bani, nu mulţi. Cumpără o bucată zdravănă de pământ, plantează vie, angajează oameni pricepuţi, face un vin nou, curajos, crede în el, în frumuseţea colţului lui de rai şi ridică din necunoscut un nume, un loc, o bucată …

Voi fi acuzat că tu nu exiști, că eu te-am plăsmuit, cum am mai făcut înainte cu alte și alte ființe care n-au cunoscut altă viață decât a cuvintelor mele. De când nu există cuvintele? De când nu trebuie să existe cuvintele? Dar, mă cunoști doar, Livia, nu-mi combat niciodată …

Zgomotul ușii care se trânti de toc, ”zbaaaang”, se grăbi spre sufragerie, intră în dormitor și se întâlni cu frânturi din strigătele care îi ieșeau din gâtul roșu, traversat de vene negre: ”când te-oi chema eu!” Astea au fost cuvintele peste care ”zbaaaang” se lipi, ca o clătită de tavan, …

De când mă știu a mocnit în mine sentimentul umilitor, aproape mutilant al neputinței. Neputința de a îndrepta lucrurile strâmbe din jurul meu. Neputința de a ajuta pe toți câți sunt de ajutat. Obișnuim să dăm vina pe tot ce se poate și pe tot ce nu se poate da vina: pe familie, …

Presimt că mi-o iau… poate chiar acasă… Pfiu! M-am zburlit toată şi părul de pe cap drept ca o mătură stă…dar pixul nu mă lasă… Mi-a zis odată un domn doctor, asistent al grupei mele de pe-atunci, în timp ce-l ascultam inteligent, cu mâinile la spate: – De ce-ţi ascunzi, …

Pentru un pasionat de istorie, manifest o preocupare – hai să fiu indulgentă – mediocră pentru istoria familiei mele. Știu că nu am fost nobili. Parol! Sângele meu e roșu! Deci orice căutare de pedigree nu se justifică! Lăsând gluma la o parte, regret că nu mi-am pistonat cândva bunicii cu …

Era în fața ei. Îi tremurau ușor mâinile. Privea ibricul turcesc și se concentra asupra ceștii de cafea, nu se grăbea, turna cafeaua încet, cu gândurile aiurea. Nu vroia să strice clipa, nu ridica privirea, stătea acolo prinsă între ceașca și privirea lui. Iubea momentul acesta. Aceleași gesturi, cuvinte, cafeaua …