Hachițoasă, veșnic nemulțumită și pusă pe harță

Adriana Manolică

7 September 2014

Adriana ManolicăPentru un pasionat de istorie, manifest o preocupare – hai să fiu indulgentă – mediocră pentru istoria familiei mele. Știu că nu am fost nobili. Parol! Sângele meu e roșu! Deci orice căutare de pedigree nu se justifică! Lăsând gluma la o parte, regret că nu mi-am pistonat cândva bunicii cu întrebări despre rădăcinile noastre! Regret că nu i-am provocat la astfel de povestiri. Ce știu a ajuns la mine indirect, de la alte rude, dar nu de la actorii nemijlociți ai poveștii… Mare păcat! Dar iată că ieri a venit mama la mine și, contrar obiceiului, nu era grăbită, ci chiar avea chef de vorbă. Nimic nu este mai savuros la vârsta mea decât o discuție în tihnă cu mama la o ceașcă de cafea! Așa că noi două fetele am început să pălăvrăgim și din una în alta mi-a povestit o discuție pe care tocmai o avuse cu verișoara ei cea dragă, Geta! Ele nu se văd cu anii, dar, când se întâlnesc, parcă deodată întineresc și dau timpul înapoi depănând mici file uitate din copilăria lor. Ei, o astfel de întâlnire tocmai fusese, iar mama, ca niciodată, părea tulburată. Geta ei dragă îi povestise despre mama ei (bunica mea) ceva ce ea nu știa.

Se pare că soacra bunicii mele (deci străbunica mea) era hachițoasă, veșnic nemulțumită și pusă pe harță. Era coșmarul tuturor nurorilor ei! Din cauza răutăților bătrânei, părinții Getei și-au luat lumea în cap din Medeleni – pentru că de acolo ne tragem – și, fără să se mai uite înapoi, s-au stabilit la Iași, mai exact în Țicău, pe lângă Bojdeucă. Aprige mai erau soacrele pe vremea aceea! Deci, se pare că Ion Creangă nu vorbea în van! Și cine știe, poate soacra cu trei nurori o fi fost contemporană cu bătrâna din povestea mamei. Numai că Geta i-a mai dezvăluit ceva aflat de la mama ei: că din toate nurorile numai bunica mea a îndrăznit cândva să o înfrunte și că odată, fiind la limita răbdării, a apucat oala cu lapte prins și i-a spus să termine gâlceava, că altfel praf face oala aia de capul ei! Soacra cică a înghețat în fața unei astfel de atitudini, dar cum a venit bunicul meu de la treburile lui, a sărit glonț și i-a povestit înecată de furie toată tărășenia! Bunicul, însă, i-a spus ceva ce mie personal mi-a mers la suflet: ”Tu, mămucă, du-te-n odaia matale și nu-mi strica mie casa!”. Și străbunica l-a ascultat! Iar eu, aflând totul după aproape un secol, l-am iubit odată-n plus și sunt sigură că și bunica l-a iubit mult, pentru că s-au stins în anul 1980, la nicio săptămână unul de altul, ambii în ceea ce numim în popor Săptămâna Luminată.

soacră

Mama era răvășită că într-o viață petrecută alături de mama ei nu a auzit-o niciodată vorbind de soacra ei. Nici de bine, nici de rău! Bunica și-a îngrijit soacra până în ultimul moment, a ținut-o în casa ei și întotdeauna a pomenit-o în rugăciuni și i-a îngrijit mormântul. Iar mama, care nu își cunoscuse bunicii, își construise în mintea ei o imagine idilică a acestora, imagine întreținută de părinții ei. Acum simțea că i se restituise o părticică din moștenire și își vedea propriii părinți cu alți ochi, ai omului matur, trecut prin viață, cunoscător al conceptelor de soacră și de noră.

Eu aflu acum că îmi curge prin vene și sângele aprig al străbunicii, dar și sângele curat și demn al bunicilor mei. Nu sunt niciunul dintre eroii întâmplării, dar aleg să învăț ceva din morala ei. Aleg să nu fiu atât de dușmănoasă precum străbunica. Mi-ar părea rău ca tot ce se va ști despre mine peste trei generații să fie că am fost o zgripțuroaică! Mai aleg să am curajul să am atitudine, așa cum bunica a avut cândva. Nu e nevoie să-i dai unui om cu o oală în cap, e suficient să mârâi un pic precum un câine, doar de semnalizare! Și mai aleg să lupt pentru cei dragi, precum bunicul meu, să le arăt prin fapte că îi iubesc, nu doar prin vorbe!

Dacă mai aveți bunici, investiți un pic de timp în aflarea rădăcinilor voastre. Poate măcar pentru voi istoria familiei nu se va scrie la modul condițional – optativ.



Citiţi şi

Dacă ți se pare că este mai bine, poate că o să lăsăm lucrurile așa un timp

Abia de aici începe viaţa ta…

Când el pleacă. De tot

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,123 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro