Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Articole despre genetica

Beauty

Cum să înceapă ea o viață în doi, știindu-se cu defect?

by Catchy / 7 July 2016

Suzana avea o piele minunată – un dar ce părea inalterabil, de parcă venea, odată cu numele ei, direct din biblie. În prezența Suzanei, bărbații uitau de proporțiile femeilor din postere de îndată ce privirea apuca să lunece pe umeri, pe brațe, pe coapse. Era deșteaptă, avea umor, izvora drăgălășenii, …

Yes or NoBucurești

Nu vă e un pic pe la obrăjori, domnilor?

by Laura Brînzoi-Nuță / 11 June 2015

Schimb de replici inteligente, ale unor domni: revistă pentru femei! Da’ o citiți, domnilor, de știți că-i a lor! Ba, unii nu numai că lecturați precum un puști încă adolescentin pe sub pătură… mai și scrieți. Nu vă e un pic pe la obrăjori?! 🙂 Io–nțeleg că vremurile-s dure… luptele …

Women R UsBucureşti

Nu înțeleg

by Oana Rădeanu / 19 April 2015

E aproape miezul nopţii. După jumătate de oră de negocieri, a adormit în trei minute de când a pus, istovit, capul pe pernă. Dură negociere, de parcă mâine nu e altă zi în care să jucăm “Many Iscusitul”. Stă pe o parte, ţinându-şi în braţe plușul preferat, Bubu pe numele …

Men TalkBucurești

Matematica dragostei: 1+1=0

by Tiberiu Lovin / 18 January 2015

Surprinzător rezultat, nu-i așa? În general însă așa se întâmplă, fie că vreți, fie că nu să recunoașteți. Evident că formula mea nu poate fi perfectă, mai ales că la matematică mi-ar putea spune un profesor că din mine ar putea face sarmale la cât de varză sunt. Încerc să …

The Happiness ProjectBucurești

Aceeaşi, doar un pic mai tînără

by Mihaela Leventer / 14 January 2015

“Ridurile! De ce femeile continuă să le poarte e un mister pentru mine. Dacă i-ar păsa cîtuşi de puţin, orice femeie din clasa mijlocie ar fi în stare să facă suficiente economii din banii lunari de coşniţă pentru a scăpa de fiecare rid” – spunea malițios Jerome K. Jerome, un misogin …

Men TalkBucurești

În pielea mea

by Vlad Tăușance / 29 June 2014

Nu pot să scriu un rând dacă nu am scrumiera la câţiva centimetri de mâna stângă. Stânga, niciodată dreapta. Scrumiera trebuie să fie, în mod obligatoriu, proaspăt spălată. Este unul dintre obiceiurile cu care-mi scot prietenii din minţi, deşi nu ar recunoaşte asta. Este unul dintre obiceiurile tatălui meu pentru …

Read meConstanța

Maya a văzut iele

by Ioana Steluța Manea / 23 June 2014

Mică fiind ascultam înfricoşată, dar oarecum fascinată, poveştile cu iele. Mult mai târziu, aveam să ascult o altă poveste despre ele, poveste care mi-a rămas adânc întipărită-n minte, datorită conjuncturii vieţii mele de-atunci. Maya era bunica unui apropiat prieten din trecutul meu, pictor, conştient de harul şi potenţialul său, un …

Life BitesBucureşti

Nu-i de nasul tău

by Liana Oprea / 24 January 2014

Aseară. În troleibuzul 86 urcă o blondă platinată. Pasagerul de pe scaunul din față o privește cu jind resemnat, dintr-un fâș adidas de la second hand. Ar vrea și el una. Dar, printr-o misterioasă manevră cognitivă, toată piscina lui genetică (în traducere liberă „gene pool”) îi comunică un Nu Se …

Men TalkBucuresti

Aşchia copacului singur ar trebui să sară cât mai departe de el

by Florin Otrocol / 1 November 2013

Păstrând limitele decenței în metaforă pot afirma că prin scris mă regăsesc precum un copac izolat în mijlocul pustietății. Nu contează cum am ajuns aici și de ce am rămas. Exista momente în care sunt apăsat de ceea ce rămâne în urmă-mi. Nu am nimic special, sunt încadratul perfect în …

catchy.ro