Articole despre imbratisare

Intru în baie să mă spăl pe mâini și, în lumina rece a neonului, mă uit în oglindă. Îmi șoptesc, îngrozită: Nu sunt eu asta, sunt eu peste douăzeci de ani! Palidă, desfigurată de oboseală, fără nicio culoare în obraji, abia mai semăn cu mine. Părul mi s-a lipit de …

N-au fost deloc ușoare ultimele trei săptămâni… Sunt primele trei săptămâni din ultimii șapte ani când atenția mea, și inima mea, și dedicația mea toată nu mai sunt toate doar ale lui. Când mă împart în două și bucata lui nu e cea mai mare, nici măcar egală cu cealaltă …

„Te avertizez, e ușor de iubit! Probabil o să mă întrebi de ce trebuie să o iei ca pe un avertisment. Simplu. O să te facă să îl iubești până în punctul în care o să uiți că mai exiști. O să fie periculos, dar o să te descurci tu, …

A tras aer în piept şi cu tot curajul pe care l-a găsit cuibărit undeva în suflet, a deschis uşa. Lumina era difuză, zgomotele vieţii de afară înfundate. În încăperea închisă cu multe lacăte de atâta vreme, stăteau într-un haos perfect ordonat, cufere multe, decorate cu desene migăloase, pe care …

Când eram mai tânără îmi spuneam că eu la bătrânețe vreau să-mi petrec anii slabi ai vieții într-un cămin de bătrâni. Ca să nu fiu o povară pentru nimeni, dacă va fi să fiu dificilă. Și cred că, dacă Bunul Dumnezeu va îngădui să ajung și eu bătrânețile, voi fi …

Citesc şi mă doare. Citesc şi mă mistui, la rându-mi, sub povara amintirilor. Citesc şi îl simt încarnat, cumva, într-un mod ciudat, în cord. Citesc şi îl inspir, pentru a milioana oară, fără a vrea să-l mai scot din mine. N-am mai vorbit de câteva luni bune de povestea de …

Azi vreau să le mulţumesc celor care nu au crezut în mine. Datorită lor m-am trezit şi am început să cred în mine şi nu în ei. Mulţumesc ţie, omule drag, că ai zis nu, şi am suferit, mi-am lins rănile, şi am luat totul de la capăt. Capătul de …

Dragul meu, cred că trebuie să vorbim! Ce faci?! Ce ți-am spus eu ție acum două săptămâni? Haide, să te aud! Nu-i așa că ți-am spus să nu te întorci? Și să mă lași să îmi văd de drumul meu? Și să nu te întorci? Eu zic că am fost …

Prietena mea, Flavia, e fericită doar când pleacă în numeroasele ei vacanţe, cînd îşi cumpară ultimul model de telefon, geanta abia apărută pe piaţă, pantofii la care majoritatea dintre noi ne uităm doar în vitrină, rochia pe care a căutat-o luni la rând şi pe care a găsit-o din întâmplare …

Într-un august liniştit de 2011 primesc un sms: „Mai ţii minte maşinile de carton, A? Oare mai sunt ele pe strada pe care ne-am cunoscut?” Nicio idee. Nici de maşini, nici de cine mă întreabă. Şi, totuşi, îmi nimerise numele. Cum? Intru în joc, scriu un catren, adaug ca indiciu …