Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

N-am avut curaj să-ți spun că n-am chef azi, de tine, de mine, de noi

21 June 2016

SmarandaBedrosian 2Intru în baie să mă spăl pe mâini și, în lumina rece a neonului, mă uit în oglindă. Îmi șoptesc, îngrozită: Nu sunt eu asta, sunt eu peste douăzeci de ani! Palidă, desfigurată de oboseală, fără nicio culoare în obraji, abia mai semăn cu mine. Părul mi s-a lipit de cap, fără formă, buzele s-au transformat într-o linie albă, îngustă. Picioarele-s de plumb, gleznele s-au umflat, parcă mă dor toate oasele.

Vin spre tine, că m-ai rugat. N-am avut curaj să-ți spun că n-am chef azi, de tine, de mine, de noi. Fără niciun motiv anume, în afară de toate motivele de până acum.

femeie oglindă

Intru în casă. Ai ajuns înaintea mea. Mă strângi în brațe, dar eu n-am încă putere să-ți răspund la îmbrățișare, mâinile îmi rămân rigide, pe lângă corp. Mi-a fost dor de tine, îmi zici, mi-ai lipsit. Și oftezi adânc, tremurând.

Ah, și-atunci simt, încep să simt. Și brațele se ridică și te cuprind, iar ridurile mi se șterg de pe față, talia mi se îngustează, mușchii îmi freamătă sub piele. Ochii-mi strălucesc de fericire și buzele abia așteaptă să sărute. Respir din ce în ce mai repede și simt, simt, simt. Sunt frumoasă, frumoasă cum n-am fost niciodată, sângele-mi curge din ce în ce mai repede prin vene, un suflu nou îmi umflă plămânii, trăiesc, sunt vie iar. Ca foile de ceapă arunc de pe mine toți anii din urmă. Zboară prin aer și-mi dispar în neant amintirile, tot ce-am trăit până azi.

Iată-mă. Sunt eu, așa cum eram la început. Cu tine sunt cum trebuia eu să fiu, întreagă. Am douăzeci de ani acum, în clipa asta.

Tu ești tinerețea mea.

Pe Smaranda o găsiţi cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Asta se întâmplă când o tânără devine femeie măritată prea devreme

Fericirea nu e suma plăcerilor pe care le trăim

Ceasul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,939 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro