Articole despre inimă

Era întuneric. Ploaia cădea în rafale pe trupul adormit al pământului. Pe o bancă, acoperit într-o mantie plumburie, se oprise duhul nopții. Auzea gândurile oamenilor. Era momentul în care aceștia blestemau sau mulțumeau… „dacă m-aș întinde, aș trage plapuma gândurilor peste viață”, „ce zi minunată, într-o vreme atât de grea …

Cu cât trece timpul, cu atât mă întreb mai des ce naiba caut eu aici. Cine sunt eu. Un sentiment? O culoare? O existență? Poate o chitară dezacordată sau un cântec la ceas de seară? Mă obsedează puzzle-ul ăsta. Marea întrebare a vieții mele. Ce căcat caut eu aici? Într-o lume …

Bună, Îți scriu ca și cum tu vei citi ceea ce îți spun aici… Ca și cum tu vei vrea să știi ce am de spus, ce mai fac. Îți scriu ca și cum tu ai aștepta cu sufletul la gură să sorbi fiecare literă și fiecare virgulă pusă aici, …

Era fata visurilor mele. O urmăream de ceva timp pe holurile facultății, dar nu îndrăzneam decât s-o salut timid, aproape șoptit, uneori doar în gând, așa că mi se părea normal că, de cele mai multe ori, trecea pe lângă mine fără să mă vadă. Nu, nu e vorba de …

Iubirea de dragul iubirii este simplă pentru că oricum nu știi cum se întâmplă. E iubirea aia din adolescență care pur și simplu este, iar mai târziu îți devine negură. Așa mi se pare mie că se iubește, ia să mă agăț eu de tine și să vedem ce iese. …

Nu-i înțeleg pe oamenii care aleg doar ce e mai amar și mai trist în viață pentru a-și umple zilele și sufletul. Nu-i înțeleg pe oamenii pentru care întâmplări mici și nesemnificative capătă dimensiuni apocaliptice doar pentru că nu au respectat scenariul pe care ei îl au în minte. Pe …

Suntem două EA. Ca două puncte opuse situate pe aceeași dreaptă, doar că nu împărțim și același plan. Pot să zic că ea este centrul din planul realității, iar eu centrul din planul spiritual. El este dreapta ce ne unește, dar rămânem totodată paralele una de cealaltă. Ea are, eu …

Atâtea cărți, atâția oameni, atâtea exemple în jur, atâtea experiențe trăite şi articole citite, iar în urma tuturor, l-am construit pe bărbatul perfect pentru mine. După zeci de întâlniri stupide, pretențiile mele creşteau, iar, la un moment dat, descurajată fiind de cei din jur că nu există „prințul”, chiar am …

Și… dacă aș plânge? Hm? Dacă aș lăsa lacrimile să-și curgă neputința pe obraji? Cum ar fi? Dacă le-aș lăsa în voie să strige, să umple și să descătușeze? Așa am auzit că se întâmplă. Ce-ar fi dacă aș face-o? Oare m-aș obișnui cu așa ceva? Mi-ar curge mereu, după …

Între noi există un zid încă de când ne-am cunoscut. L-ai construit cu atâta grijă, zicându-ți că poate n-am să descopăr cine ești tu cu adevărat. Însă ce n-ai știut e că am avut grijă ca, pe fiecare centimetru de zid ce ne desparte, să înrămez tot felul de portrete …