Articole despre inimă

Avea ziua lui când venea și în vis, și în simțuri, dar îmbrăca apoi restul zilei cu aroma și amintirea sa, de la prima cafea până la trasul draperiilor cu ochi umezi și îngustați. Avea ziua lui, dar parcă prea multe zile fura în ultimul timp, nu îi lăsa loc …

Prostia rămâne fundamentul civilizației umane. Fără ea, ce-am fi? Ai spune că în trecerea timpului, omul s-a mai vindecat de prostie, dar nu – nu s-a vindecat. Continuă să rămână foarte prost (ceea ce conferă un larg spațiu de manevră hoților care-i prostesc pe proști, ceea ce nu înseamnă că …

Timpul trece peste noi ca un bulgăre care adună imagini, gânduri, senzații și amintiri, până când ne va absorbi cu totul – exact asta îmi trece prin cap când întreb într-o doară: – Tu ce ai vrea să fii sau să fie când pleci de aici, când ajungi la marginea …

Iubirea apare atunci când o aștepți cel mai puțin și îți testează limitele, îți redefinește valorile și îți redesenează granițele inimii și afli că poți iubi, nu pentru unu, nu pentru doi, ci pentru trei, iar inima ta devine cu fiecare zi tot mai mare. Unii dintre noi ar putea …

Am rămas cu un dor nemărginit, care tânjește după perioada în care mi-ai fost profesor. Când cursurile cu tine erau adevărate plimbări în roller coaster-uri și injecții cu adrenalină. Când plecam de la examene, doar ca să nu fiu nevoită să te privesc în ochi, știind că mă topeam instant. …

Le vedem peste tot pe doamnele elegante, „superioare”. În mall, prin instituții, pe stradă, le avem chiar colege, șefe sau prietene. Nu sunt bogată și nici cu pretenția de a fi erudită. Nici zână, dar nici vrăjitoare! Dețin însă o uimitoare putere intuitivă care-ți elaborează rapid o „analiză de risc” …

Nu mi-e teamă că mi-ai putea da vreodată drumul, după ce o viață m-ai ținut strâns lipită de sufletul tău. Nu mi-e teamă că m-ai putea răni, după ce de atâția ani îmi vindeci rănile provocate de alții. Nu mi-e teamă să-mi las inima în palmele tale, pentru că ai …

Iubirea, această stare de graţie, sentiment de sorginte divină, care se arată muritorilor de rând atunci când sufletele sunt pregătite să fluture, ca să confirme faptul că Paradisul există şi nu trebuie pierdut! Şi, şi dacă îl pierdem pentru o clipă, dacă suntem suficient de îndrăzneţi, de dornici şi de …

Zăbrele de gând cald scuturat sub colbul amintirilor pale par a dispărea în cețuri de întâmplări noi. Nimic nu cade, nimic nu se ridică, nimic nu se cerne din tot ce ai adunat, ca o mătușică harnică, dar uitucă, ce mereu mai vrea să țină lucrul acela că poate-i trebuie …

Și tânjește după orele petrecute fugar în spatele terasei unde a luat naștere universul nostru paralel, după felul în care tremuram sub atingerile lui, după mirosul și ochii lui negri… Pune mâna pe spatele băncii… ușor, ușor se apropie de mine. La mână avea un ceas, pe care îl fixa din …