Nu-i înțeleg pe oamenii care aleg doar ce e mai amar și mai trist în viață pentru a-și umple zilele și sufletul. Nu-i înțeleg pe oamenii pentru care întâmplări mici și nesemnificative capătă dimensiuni apocaliptice doar pentru că nu au respectat scenariul pe care ei îl au în minte. Pe cei care insistă să se supere, fără motive reale, agățându-se de pretexte. Pe cei care iubesc cearta și reproșul mai presus de orice, având pentru tot și toți din viața lor critici amănunțite de făcut, dar niciodată un cuvânt de apreciere. Nu-i înțeleg pe oamenii care în loc să spună „mulțumesc”, întorc capul în cealaltă parte sau mormăie un „bine, lasă”, de parcă ți-ar fi făcut o favoare că îți acceptă serviciul.
Nu-i înțeleg pe oamenii care aleg să se hrănească doar cu răutate, în doze mai mari sau mai mici, care găsesc în fiecare lucru bun o parte profund întunecată. Oamenii care își refuză orice bucurie, dar care, mai ales, le frâng și celorlalți optimismul.
Nu-i înțeleg pe oamenii care sunt supărați pe bucuria altora, pe care invidia îi roade până la os, care și-ar dori ca lumea toată să se năruie doar pentru că lor nu le convine ceva sau doar pentru că ei consideră că există un vinovat suprem pentru tot ce nu le convine, iar acest vinovat nu este altul decât cel de lângă ei, doar pentru că s-a nimerit să fie acolo.
Nu-i înțeleg pe oamenii care ar fi în stare să-și scrie nemulțumirile pe o hârtie A3 și să o poarte la vedere prin lume, doar pentru că lumea pare prea senină, prea fericită, prea indiferentă la sufletul lor acrit.
Nu-i înțeleg pe oamenii care își doresc să nu-ți fi îndeplinit niciun vis, doar pentru că, la un moment dat, acestea au o traiectorie proprie, necontrolabilă. Oamenii care se bagă cu forța și nechemați în viața ta pentru a face ordine, pentru a-ți deschide ochii asupra realității, una neagră și nenorocită pe care, în inconștiența ta, nu o vezi așa cum este. Și parcă nici nu suferi suficient…
Lor le-aș agăța de gât un carton colorat pe care le-aș scrie toate bucuriile pe care le-au ratat, toate binecuvântările pe care le ignoră, toate împlinirile pe care nu dau doi bani, toate rugăciunile pe care le-au frământat cu ură printre dinți, privind cu mânie înspre cer.
Lor le-aș oferi mai multă dragoste, căci ei sunt cei care au cea mai are nevoie de ea, lor le-aș oferi bunătate, căci de ea au dus lipsă prea mult timp, lor le-aș oferi bucurii… Acele bucurii pe le-au ratat, pe care le-au urât, pe care le-au distrus, ignoranți și disprețuitori.
Lor le-aș da o bucată din inima mea, căci a lor s-a uscat de prea mult timp…
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
