Articole despre lumina

– Povestea acordeonului de pluș – golul înghețat al verdelui argintiu din ochii lui Orint – Mulți au fost aceia care și-au îmbrățișat acordeonul de pluș în momentele speciale ale regăsirii. V-ați întrebat, cu siguranță, de ce dispar copiii îmblânziți de tăcere și lipsă de culoare, dar întrebarea mea nu …

Era nebună. Era altfel. Nu se voise. Devenise așa. Îi plăcea. Viața o învățase că nu trebuie să se supună standardelor. Că logica generală nu are nimic de-a face cu logica inimii, care, până la urmă e tot ce contează. Era prietena boschetarilor din oraș. Mergea desculță, pe stradă, în …

Am auzit și am citit multe despre femei, dar prea puțin adevăr am găsit. E atât de ușor să vorbești când nu vorbești despre tine. Însă la finalul unei zile, nu suntem ceea ce alții cred despre noi, dar suntem ce purtăm în suflet. Am auzit că am fi sexul …

Nu demult, scriam despre drumuri. Despre regăsiri. Regăsirea de sine. Scriam despre ploi. Despre faptul că ele ne obligă să deschidem umbrela sau să luăm decizia de a deschide brațele și a închide ochii. De a primi ploaia zâmbind, fără să ne gândim. La capătul ploii se poate naște curcubeul. …

Când am vorbit prima oară cu Andrei Crăciun, la telefon, îmi tremurau nu doar mâinile și vocea, ci și inima, ca la potârniche. Îl sunasem pentru că aveam nevoie de niște informații. Am bălmăjit ceva, el mi-a răspuns înțelegător și răbdător, eu am închis și mi-am dat seama ce prostii …

Pe trupul tău gol, ascuns sub cearceaf, s-ar vedea semnele oboselii. Te-am abandonat, neterminat. Mă priveai de după șuvițele căzute pe față și suspinai. – Vreau să simt și eu! Prezervativul mă irita. Când l-am scos, l-am aruncat nervos, gol, cum era. Goliciunea lui mă enerva. De ce puteam să-i …

Îmi plac oamenii care sunt mai încăpăţânaţi decât viaţa. Dacă viaţa nu vrea să fie frumoasă, atunci ei se ridică şi o fac frumoasă. As simple as that! Îmi plac oamenii veseli. Cei care au tot timpul zâmbetul la ei, iar uneori au şi zâmbete de rezervă pentru cei cărora …

– Domnişoară, vă rog să coborâţi. În gând, i-am răspuns cu o sudalmă. Ce-ar fi fost să mă lase în pace şi să-şi vadă de existenţa lui, de doi lei? A mea era doar de două parale. Pe ieşitura aceea de oţel, ca o treaptă înfiptă în tâmpla construcţiei abandonate, …

Unii dintre noi tac. Pentru că timpul lor nu mai este unul al băieţilor. Pentru că au mai mult de construit şi, pentru că a vorbi îţi consumă timp. Pentru că sunt suficienţi băieţi care să ne inunde spaţiul cu vorbe, vaiete sau hăhăieli, după caz. Te laşi sedusă de …

Am 40 de ani și sunt poet. Scriu poezii. Uneori și proză. Unii spun că o fac destul de bine, cîțiva cred că sunt genial. Unii mă numesc poet, alții, dimpotrivă, nu apreciază decît proza. Sunt și dintre cei care cred că scriu prost, însă cred că numărul lor nu …