Voi, cei trecuți de 40, cum mai stați cu prietenii?
După patruzeci de ani, prieteniile nu se mai pierd din lipsă de timp, ci din lipsă de toleranță pentru micile cruzimi ambalate drept sinceritate. Unele întâlniri te obosesc mai tare decât o săptămână de muncă, iar cercul de prieteni se micșorează nu din egoism, ci dintr-o formă nouă de luciditate: aceea de a nu mai sta la masă cu oameni care te rănesc „pe șleau”.









