Articole despre paine

Dacă aş fi fost Marcel Proust, cu siguranţă în loc de ceai şi madlene aş fi folosit plăcintele poale-n brâu şi vinul de împărtăşanie ca să îmi declanşez o dulce reîntoarcere în timpuri dragi sufletului. Să ne înţelegem, omul de la ţară n-avea timp şi nici aplecare să facă dulciuri simandicoase, …

Aș fi uitat demult toată istoria aceasta dacă n-ar fi trebuit să-mi pun ordine în gânduri și să recuperez frânturi de amintiri pe care să le transform în povești. În povești cu femei trecute, prezente și viitoare, în încercarea de a construi un corpus de texte în care ele, femeile …

Dau peste fotografia asta dimineaţă şi-mi răsare imediat în gând, lângă ea, fotografia lui Bresson… O ştiţi voi. Cea cu tinerii noştri din tren, cea căutată, ghicită, povestită de noi, toamna trecută. Cât ne-am străduit să-i găsim… Cât am încercat să-i desluşesc, să le imaginez drumul, cuvintele, cuvintele nerostite, din …

Ajuns în Mangalia, m-am gândit să fiu original. „Hai să pozez lebede!” – îmi zic. – La pozat?, la pozat?… – mă întrebă un lebădoi. – Mda… – răspund, cât mai evaziv cu putinţă. – Ceva pâine n-ai? – continuă păsăroiul. – Păi, abia am ajuns – explic. – Normal, …

Închide ochii pentru o clipă şi vino în lumea-lume de dinaintea sfârşitului lumii. Pe atunci, viitorul stătea înfipt într-un paratrăsnet, copiii şterpeleau mere, bătrânele afuriseau mâţele hoaţe, soarele părea fără sfârşit, lumea se plângea de viaţă grea. Pe atunci, nimeni nu îşi putea imagina că definiţia termenilor fericire-nefericire se va …

O turmă de berbeci enormi, translucizi, fumurii şi umezi se-ntinde peste colină. Pîcla înghite repede siluetele, şterge contururile copacilor, petele tufelor şi pieptul generos, onctuos, al rîpei. Peisajul plînge cu lacrimi de terebentină şi din cioturile jnepenilor pîlpîie scîntei palide de ace albăstrii. Dinspre pădure, fuioarele de ceaţă se împletesc …

Cobor scările bisericii, călcând petale de flori. Vântul le plimbă usor, dintr-o parte în alta. Atât a rămas din ziua de azi, în fața bisericii: petale de flori, strivite de jurăminte. Se simte toamna și odată cu ea, sezonul nunților. Aici, pe treptele Casei Domnului, aș vrea să cred că …

Stătea sprijinit pe balustrada balconului, privind fără gânduri forfota din jur. Cartierul se pregătea de sărbătoare, toată lumea era pe stradă, pregătind evenimentul aşteptat tot anul. Era o sărbătoare care îi plăcea în mod deosebit, toată lumea cumpăra şi dăruia celor dragi cărţi şi trandafiri. Arabii de la parter aveau …

Şi femeie, ca să fie clar. Mi-am amintit de Sfântul Francisc, cel care vorbea cu păsările, într-o după-amiază, săptămâna trecută. Strângeam pas după pas finalul unei zile moi şi-ajunsesem la Universitate, venind pe jos de la Piaţa Victoriei, să văd pe Academiei o expoziţie. Dar ajunsesem prea târziu, galeria se-nchisese …

Când pleci din țara ta, n-ai cum să ocolești momentul când oricât de frumos, oricât de nou, oricât de magnific este unde ești, ți-e dor. Azi mi-e dor. Mi-e dor de România, mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de cățelul meu, mi-e dor de ora de …