Am căutat o casă pentru noua mea povestire cu titlul „Fin del Mundo”.  Mi-am construit-o. Este blogul meu www.povestidora.ro. Acolo puteți citi primele episoade, iar dacă veți dori, următoarele, în fiecare vineri. Fotografia este din arhiva personală, iar desenul care-o întruchipează pe Zita, unul dintre personaje,  îl datorez fiicei mele …

În 26 aprilie 1986, aveam 18 ani. Nu-mi amintesc nimic special din ziua respectivă, eram în clasa a XII-a şi învăţam pe rupte pentru admiterea la facultate. Îmi amintesc, în schimb, de fratele tatălui meu, apărut la noi în vizită, repezindu-se să închidă fereastra larg deschisă a camerei mele. Vorbea …

Cine stabileşte limitele? Când e cu adevărat prea târziu să începi, să pui punct, să revii sau să restartezi totul? Când e prea târziu să recunoşti, să te recunoşti, să accepţi? Să te accepţi. Aveam vreo 14 ani, eram o elevă mediocră, matematica era cea care dicta clasamentul în epoca …

N-aş putea să vă spun de câte ori am auzit această întrebare! Ca un reproş, ca o curiozitate, ca o ironie, sau pur şi simplu, cu maliţiozitatea celui care ştie că n-o va face, deşi o visează în fiecare zi din viaţa lui. Îmi amintesc o fostă colegă de muncă …

Prima lecție despre femeia spaniolă tradiţională, am primit-o de la ea, o bătrânică de vreo 80 de ani, văduvă, simpatică şi perfect lucidă. Nu era deloc ceea ce ştiam eu despre bunicuţele din ţara mea. În fiecare dimineaţă se trezea la ora fixă şi se aranja, ca şi cum ar …

Era de la ţară, un sat uitat de lume printre coline cu asfinţituri singuratice. Umbla desculţă prin bătătura plină de colb, prin iarba plină de scaieţi. Când ieşea în sat, îşi punea sandalele cele bune. N-avea decât o pereche, dar n-avea nevoie de încă una. Şi le punea când ieşea …

Acum câţiva ani, să tot fie vreo 10, fiicele mele au primit în dar două broscuţe ţestoase, cât unghia de la degetul mare. Le-au botezat Homer şi Marge, de la celebra familia Simpson, cei care erau acolo în Spania, rudele noastre cele mai apropiate. Deşi n-am ştiut niciodată care era …

Stătea sprijinit pe balustrada balconului, privind fără gânduri forfota din jur. Cartierul se pregătea de sărbătoare, toată lumea era pe stradă, pregătind evenimentul aşteptat tot anul. Era o sărbătoare care îi plăcea în mod deosebit, toată lumea cumpăra şi dăruia celor dragi cărţi şi trandafiri. Arabii de la parter aveau …

Viorica era o femeie mică şi plinuţă, cu un păr roşu, vopsit acasă, cu o vopsea ieftină cumpărată de la magazinul din colţ. Avea părul rar şi, imediat după ce se vopsea, pielea capului păstra o vreme o culoare bolnăvicioasă, făcând-o să arate ca o prună pe jumătate coaptă. Era …

Era luna în care căldura amuţea oraşul şi pe cei câţiva nefericiţi rămaşi printre clădirile încinse. În timpul zilei, oraşul părea părăsit, obosit de soarele fierbinte, topit în cuptorul celor peste 40 de grade ale amiezii. Străzile erau ale nimănui, traficul se reducea la jumătate şi pentru mine era o …