Articole despre paine

Nu înțeleg prea bine noțiunea de patriotism. Şi nici mare admiratoare a oraşului natal nu m-am declarat vreodată. Cred că am avut întotdeauna termene de comparaţie care au surclasat fără milă oraşul meu natal. Toată copilăria mi-am petrecut vacanţele la bunici, în Timişoara. Mecca copilăriei mele. Ori în Timişoara, în …

De la o vreme, caracteristica generală a oraşelor din România pe timpul verii sunt terasele. Mă refer la cele ale restaurantelor şi barurilor, întinse şi lăţite, de cele mai multe ori, direct pe trotuar, iar dacă mai rămâne vreun metru neocupat acela nu e rezervat totuşi pietonilor, cum ar fi …

Femeia care vinde pîine e bondoacă şi zîmbitoare. E trecută bine de 50 de ani şi seamănă perfect cu toate femeile trecute de 50 ani care vînd pîine în oraşul acesta. Cu păr permanent, grăsuţă, rozalie şi binevoitoare. Lui Nistor îi face plăcere să o vadă. Îşi potriveşte nevoia de …

Viața în România îți oferă la tot pasul și în toate mediile regretul că nu ai emigrat, dar și bucuria de a nu o fi făcut, în același fel în care cineva se simte străin în propria casă, dar fericit că are un loc unde să stea. E sentimentul absurd …

asta nu e o poveste cu happy ending dacă aștepți una, oprește-te din citit E opt fără un sfert. Lorena se duce să cumpere pâine. Lorena nu își aduce aminte niciodată ce se întâmplă din momentul când iese din casă și până ajunge în fața vânzătoarei. Străzile se succed cu …

Trăiesc singură (deşi, prin casă mai mişună câteva trupuri). E bine! Nimeni nu mă întreabă nimic, nimeni nu-mi pretinde să-mi risipesc fondul de cuvinte în dialoguri surde (ci doar niscai gesturi mecanice, cum ar fi cele necesare pentru vase, rufe, praf şi hrană). Activităţi nevrednice, mult prea simple pentru ei. …

Astăzi am încercat să-mi imaginez o poveste de dragoste. Nu cu prinţese şi cavaleri, ci una reală, tangibilă, ca pâinea proaspătă de pe masă. M-am gândit să pornesc de la o poză celebră, cu doi tineri căsătoriţi, ce dormeau îmbrăţişaţi în tren. El într-o poziţie cam incomodă, ea întinsă, cu …

Sunt copii de 14 ani! Cuţite enorme pentru mâinile lor prea albe! Copii crescuţi şi ei în faţa calculatorului, copii care nu ştiu să-şi facă singuri nici un ou! Dar vor! O nouă generaţie! Ceilalţi, mai mari, au terminat universităţi: marketing, economie bancară etc., au dat examene grele, au învăţat …

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile …

Să comprim cele douăsprezece luni în douăsprezece fraze. Ei, Mihaela, aiasta-i mare provocare pentru mine, eu negândind şi neexprimându-mă în fraze ci în poveşti. This is me, Michelle cherrie, memories. Ca să zic aşa. O să împart cu tine, dragă Catchy ce amintiri şi lecţii mi-au rămas din 2013. 1) Am învăţat …