Articole despre pauza

Știi diminețile acelea în care te trezești în plină deplasare spre serviciu, soarele plutește printre oameni ce dintr-o dată par mai drăguți? 06:15 – Pur și simplu te-ai trezit înconjurat de o stare de bine, parfum răcoros de primăvară. 07:30 – Albinele par a zbura în jurul tău cu încetinitorul. …

Când știu femeile ce vor? Niciodată! ați răspunde, în cor, majoritatea. Total eronat, însă, fiindcă unele au marele noroc să realizeze asta, fix atunci când îți vor cere… o pauză. O vei privi surprins, poate uimit sau chiar șocat, însă ea îți va zâmbi dulce și-ți va cere timp pentru ea …

A câta oară te-au năpădit amintirile din vacanţe şi le-ai îndepărtat ca să nu-ţi tulbure concentrarea la cotidienele îndeletniciri? De câte ori nu te-a încearcat dorul de ducă şi l-ai alungat fără milă, pentru că n-aveai cum să pleci? De câte ori n-ai simţit nevoia de o pauză oricât de …

Obișnuiesc ca, din când în când, să plec singură undeva. Iar asta mă duce cu gândul la prima escapadă de felul ăsta. Erau copiii mai mici, iar eu într-o perioadă atât de încărcată, încât doar când auzeam „mama” mă încordam toată. M-am gândit că dacă plec, or să mai strige …

Luni. Am adormit târziu aseară, între căldura din dormitorul cu uşile închise şi zgomotul petrecerii din blocul alăturat, de fiecare dată când alegeam să aerisesc. Noroc că m-am trezit devreme; era linişte şi răcoare. Cabinetul mă aştepta luminos (s-a desprins peste week-end o jaluzea) şi răcoros (uşa de la frigider …

Mama lui de neisprăvit, lasă că îi arăt eu, gândea ea, incapabilă să treacă de furie și frustrare și să își digere, frumușel, durerea. După atâția ani împreună, înțelesese, în sfârșit, că investiția lor era diferită: ea îl iubea. El avea o afecțiune caldă, dulce, dublată de o atracție pentru …

… să-ţi spun cum aş vrea să fiu eu moale, să stau într-un leagăn cald şi să nu ştiu nimic. Ce, credeai că numai tu visezi la asta? Şi nu-ţi permiţi s-o faci, ştiu şi asta, şi te mai şi simţi vinovat(ă), plus că te mai şi lasă mulţi să …

Cu ceva timp în urmă, îl auzeam pe dirijorul Ion Marin spunând că, pentru el, nu aplauzele sunt semnul cel mai sigur că a reușit un concert excelent, ci calitatea tăcerii care se lasă după ultimul acord. M-a surprins, pentru că afirmația lui întâlnea o observație a mea: indicatorul cel …