Articole despre pierdere

– Girl, you have some big shoes to fill! ((n.red.: va fi greu să-i iei locul) – Era frumoasă? – Poți spune și așa. – Înseamnă că a iubit-o mult. – Nu pentru că era frumoasă. Sau nu numai pentru asta. Deși.. – Deși? – Au trecut câțiva ani buni de când a pierdut-o. Ar fi trebuit …

Suflete plouate se plimbă în gări părăsite. Trag după ei geamantane pline cu amintiri și clipe de fericire. Au adăugat acolo și tristețile, frustrările și dezamăgirile lor. Și-au acceptat, într-un sfârșit, viața așa cum e ea. Și-au adunat în bagaj toate visele și au plecat în grabă să prindă trenul …

Nu mă pot hotărî cu privire la semnul de punctuație al titlului. Nu atâta timp cât inima îmi bate doar pentru că m-ai învățat tu ce înseamnă să iubesc și să fiu iubit. M-ai obișnuit cu grija pe care mi-o purtai și cu privirile pe care ni le aruncam pe …

La 30+ îmi aștern pentru prima dată pe hârtie, chiar dacă una virtuală, ceea ce simt și trăiesc. Am gândit, am ales, am învățat, iar acum trăiesc prin alegerile făcute în trecut. Viața nu poți să o împarți în frumoasă sau urâtă, grea sau ușoară, ci este exact rezultatul alegerilor …

Te lovește, cazi și o lași să treacă, apoi te ridici și te scuturi de urme. Nimic mai ușor, zici. Mai ales când găsești repede umeri puternici pe care să plângi, fără ca ei să știe, de fapt, pe-a cui dragoste o susțin. Simt că am pierdut. M-a trezit o …

București. Sfârșit de mai. Privesc pe fereastra aeroportului cum plouă mărunt. Se fac ultimele pregătiri pentru îmbarcare. Avionul către Paris. Ne apropiem de punctul de control, cei ce plecăm la drum. Un drum pe care unii dintre noi îl cunosc foarte bine, devenit poate o obișnuință, alții nu. În spatele …

Eu nu trebuia să fiu aici. Viața îmi pregătise ceva frumos și deosebit. Din păcate, aveam să aflu mai târziu că mi-a dat orice, mai puțin oamenii potriviți pe lângă mine. Și lucrul ăsta a dezechilibrat enorm talerele balanței. Din acel orice, în decursul a cinci ani aproximativ, nu a …

E de ceva vreme în mintea mea gândul asta care nu îmi dă pace. Încep să cred că m-am îmbolnăvit. Cred că de prea multă viață. Cred că am ajuns să sufăr pentru că am trăit prea mult. Pentru că am greșit cât pentru toți, pentru că am plâns o …

Mă uit la el uimită. Nu vrea să joace șah cu mine și gata. Nici măcar nu-mi explică de ce. Până acum nu-mi prea refuzase nicio dorință. Și-atunci, ca orice nevastă răsfățată, mă enervez: – Să știi că plec de-acasă! Am eu cu cine să mă joc! folosesc un ton …

Își muta furculița dintr-o mână în alta și privea în gol, mâncarea îi rămăsese neatinsă. Când o vedeai stând așa pierdută, părea gârbovită de viață, învinsă, o ostatică depresivă a pragului de 40 de ani, cu riduri de încruntare, rictus în loc de zâmbet, fără talie și cu umerii aduși …