Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Captivă între două opțiuni

4 December 2017

Eu nu trebuia să fiu aici. Viața îmi pregătise ceva frumos și deosebit. Din păcate, aveam să aflu mai târziu că mi-a dat orice, mai puțin oamenii potriviți pe lângă mine. Și lucrul ăsta a dezechilibrat enorm talerele balanței.

Din acel orice, în decursul a cinci ani aproximativ, nu a mai rămas nimic. S-a terminat o relație de durată, atunci când iubirea era în floare, dar nu mai putea compensa celelalte lipsuri. S-au terminat anii facultății, care mă țineau ocupată în permanență, continuați de administrarea unei companii, cu predarea ștafetei ca deznodământ. S-au terminat cele mai bune relații de prietenie, sau cel puțin așa credeam eu că sunt. Treptat, s-au terminat și perioadele în care mă simțeam bine, cafelele interminabile, localurile în care dansam până la epuizare, s-a epuizat stocul de zâmbete, s-au terminat anii în două orașe iubite.

fata ploaie

Am încercat să găsesc o justificare pentru tot ce se petrecea, atât în realitate cât şi în imaginaţie. În mine, în vremea de afară, în astre, în soartă, destin, karma. Până când am obosit şi am renunţat. Iar atunci când am renunţat, am reuşit să mă detaşez, iar lucrurile peste care timpul a păşit au început să capete sens.

Cu dispariţia fiecăruia am fost compensată cu o altă apariţie. Am fost şi sunt înconjurată de oameni buni şi frumoşi, care mă iubesc şi fără de care nu văd viaţa. Însă cei care au avut o influenţă negativă au fost mult mai puternici. N-am reuşit să mai fiu capabilă să am o relaţie normală de natură emoţională, n-am reuşit să am job-ul pe care ar fi trebuit să îl am pentru că atunci când eşti capabil fără să depinzi de nimeni, deranjezi, iar acum mă zbat să îmi adun puterile ca să mă redresez. N-am reuşit să mai am un loc numit „acasă” şi nici să mai fiu eu…

Şi lucrul care mă sperie cel mai tare este că n-am să reuşesc să mai fiu eu vreodată. Ştiu că se spune că: „Atunci când te pierzi pe tine ai două variante: te regăseşti sau te reconstruieşti”. Eu, însă, cred că am rămas captivă undeva între cele două opţiuni.

Guest post by Masquerade Woman

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu înțeleg cum de pot să te iubesc…

Femeile n-au timp

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,061 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro