Articole despre ploaie

Iubita mea, Unde te grăbeșți? Pleacă trenul din gară, dar nu pe drumul tău. Mai stai. Așteaptă-mă. Te caut și știu, te voi găsi. Ce cauți la Galați? Vreau să vedem Parisul, mână în mână, braț la braț. Să ne plouă în noapte. Să fim doi copii, alergând uzi, înfrigurați, …

„Rănile inimii mele sunt ca și ale trupului meu, nu se vor vindeca niciodată pe deplin. Bărbatul pe care niciodată n-am încetat să-l iubesc e fericit, iar asta e pentru mine singurul lucru care contează. N-am trăit alături decât o mică parte din timpul nostru. Ne rămâne eternitatea.”  Geneviève Duboscq …

În primul rând, când mă gândesc la tine, mă simt cuprins de o căldură lăuntrică, de motivaţii ancestrale, de sensuri aproape mistice şi de un zâmbet fabulous de cald ce nu mi-l pot stăpâni. Simt că strălucesc, că merit să trăiesc, că am ce şi cui să dăruiesc, că sunt …

Vreau cheile de la inima ta… – Poftim, sunt ale tale. – NU! – De ce? doar… ești prea complicată! – Le vreau, dar nu să le cer eu… să plece de la tine! Şi DA, sunt complexă! – Încerc să-ţi fac faţă ca bărbat, uneori însă e greu să …

În ziua aceea ploua pe rupte, trebuia să-mi cumpăr ceva de mâncare și am luat-o în jos pe o stradă în pantă. Nu știam unde duce. Un localnic a deschis ușa unui pub, s-a aplecat din prag să scuipe pe caldarâm, și a închis-o la loc, înfrigurat. Nu cunoșteam sudul, …

Deși nu sunt o romantică incurabilă, urmărind înconjurată de pachete de șervețele filme de siropoase, nici prea feminină, având în vedere că pantalonii sunt piesa mea de rezistență, iar machiajul se aplică doar la ocazii, aflu că uneori Cupidon se afișează cum mă aștept mai puțin. Adică, ia forme ciudate, …

M-a apucat! PANICA… Butonam de nu-mi apucam gândurile de coadă. Știam că trecem granița și GATA cu netul. În Canada am nelimitat. În State doar la hotel sau unde mai prind vreo locație cu WI-FI (trăiască Starbucks-urile care-s ca ciupercile după ploaie în Orașul Vânturilor). Am trecut la americani în …

Drumul parcă nu mi se mai pare atât de lung cu muzica preferată şi gândurile inspirate. Ştii, muzica m-a scos întotdeauna din cele mai ciudate stări. Când eram copil, mă izolam într-o cameră, îmi puneam căştile pe urechi şi citeam. Aşa s-a petrecut toată copilăria mea şi adolescenţa. Trăiam acolo …

Nu am voie. De fapt, nu mi se permite. Vreau să râd cu gura până la urechi când îmi vine. Uite-așa. Afară, pe stradă. La cinematograf. În mall. În pat. Dar… nu se poate. Tot timpul, este cineva deranjat. În general, societatea. Condusă de principii învechite și prejudecăți. Bine, în …

-Și ce vrei tu, de fapt? -Să o lași să se desfășoare. -Nu o am, ca să o las. A fost, dar nu mai este. -Este. O simt. Se zbate să iasă. Tu nu o lași. Îi întoarse spatele și privi pe geam. Avea umeri largi, se proiectau clar prin …