Articole despre râs

Dacă nu ai bătrâni, să îţi cumperi! Altădată strada avea altă viaţă. De-a lungul ei oamenii trebăluiau molcom pe lângă case iar zgomote de copii umpleau liniştea. O stare de pace şi siguranţă ocrotea strada. O stare de „acasă”. Acum, s-a aşternut liniştea. Casele s-au închis, tăcute, în povestea lor. …

S-a dus… ducă-se… anul 2015. Urât și greu, cu puține pauze de tras sufletul și cu și mai puține reușite. A venit altul, nou – nouț, sclipitor și binevoitor în primele sale minute de viață. Ca să ne ia ochii. Ca să ne facă să credem și să sperăm. Ca …

Tren, a doua zi de Crăciun. Mă întorceam de la munte cu cinci prieteni. Trenul fusese aproape plin majoritatea drumului, iar spre seară se mai golise. Ațipisem, când încep să aud lovituri și țipete din senin. Deschid ochii și observ că urcase un tătic cu feciorul lui. Băiatul, simpatic foc! …

Pe vremuri circula un banc. „Care e diferenţa dintre maşină şi iubită? Maşina nu se împrumută prietenilor…” Mă rog, umor sec, dar altceva voiam să spun. Nu ştiu dacă există echivalent la feminin, dar, dacă nu, am eu o variantă: „Diferenţa dintre o rochie şi un iubit e că rochia …

Ochii verzi, ca de pisică, genele curbate cum ni le dorim cu toatele, însă doar ea avu norocul să le aibă, tenul creol, curat și părul lung, nu foarte închis la culoare, buzele-i cărnoase, trăsăturile chipului ei mai mult decât frumoase m-au făcut să o numesc „Prinți”, încă de prima …

„Sâmbăta aceasta e a ta. Mă poți întreba orice, dar folosește timpul cu înțelepciune pentru că știi, eu vin și îți sunt, dar plec fără să țin cont de așteptarea ta. Timpul ne trece atât de diferit.” Cuvinte! Cuvinte și o zi și-o noapte petrecute împreună. Apoi, o altă zi, …

Noi râdem, Dumnezeu a plâns…   Nimic fără Dumnezeu! Așa ne-au învățat bătrânii noștri. Apoi am crescut Și-am râs Că nu Dumnezeu e totul, Că noi suntem totul Și viața e totul Iluzii și fum… Dumnezeu a plâns Și a închis ochii.   Nimic fără dragoste! Așa ne-au învățat bătrânii …

Ok, sunt obsedată de petreceri! Fusei la multe petreceri. Nu-mi plac alea în care sala e scoasă din revistele de organizări de evenimente, gata aranjată pentru pozat. Adică îmi plac vizual. Feţe de masă super somptuase şi luuungi, asortate cu scaune îmbrăcate în nuş’ ce material lucios şi luuungi. Iar …

… s-a dus! 🙁 Vânăm ieftinăteţuri (nu căutaţi în dicţionar, că nu există) şi apoi ne plângem că nu avem lucruri de valoare. Departe de mine de a nega puterea cuvintelor din campaniile de promovare şi markeringul din spate. Ca orice om normal al anului 2015 mi-am făcut lista cu „de …

Îmi spuseră că e undeva lângă Champs Elysée „ştii tu, strada aceea mare, lungă şi lată cu magazine multe”. Ştiam, nu eram născută ieri. Şi dacă aş fi fost, tot n-aş fi putut să nu ştiu. În clasa a opta „doamna de latină” ne ceruse să scriem ceva frumos despre Paris, …