Articole despre sens

N-am carnet. Merg cu troleul. Cu tramvaiul. Cu autobuzul. Îmi plac troleele, că-s vechi și ruginite și pline de bătrâni. Autobuzele n-au niciun farmec, iar tramvaiele sunt cele mai poetice. Poate pentru că merg încet, poate că merg pe alte rute șoselele moderne, pe șinele unui București trecut care se …

Cine mai crede azi că sensul vieţii e iubirea? Cum este când nu o mai simţi? Are rost să mai continui lupta? Dar viaţa nu trebuie să fie o luptă. Ea însăşi este o bucurie! Ce te face totuşi să îţi doreşti să calci următoarea talpă pe Pământ? Îţi trebuie …

Când eram mici, taţii multora dintre noi ne trimiteau cu flori la mame, iar mamele ne trimiteau cu flori la bunicile noastre şi la doamnele educatoare. Acum suntem bărbați în toată firea şi nu ne mai trimite nimeni să facem o femeie fericită de 8 martie. Dar, autodidacţi, nu lăsăm …

„Trebuie să fie așa și să facă așa… trebuie să arate așa și pe dincolo… trebuie, trebuie, trebuie” Așa sună iubirea în jurul meu. Și dacă nu mai trebuie să fie, ci trebuie să fim, să facem? Dacă adevărata iubire se ascunde în noi? Poate că, dacă am învăța să ne …

Cumva, acarul bătrân privi în lungul șinelor, ondulate ușor straniu de timp, lăsându-și gândurile să-și ducă preaplinul… aprinse o țigară fără chef, trăgând pe nas mohoarca ce-i pătrunsese ființa până în creier, nu avea mare lucru de făcut, de mâine intra în pensie… luă ciocanul cu care cânta pe fiecare …

Petronela, Petro…  Pe tro ne la, ca un șotron…  Cum te-ai descurcat cu numele acesta rar, jucăuș și atât de muzical în „pietroșenia” lui? Nu m-am descurcat. Cînd eram mai mică, mi se părea fain că am un nume rar, care nu se regăsea printre colegii de școală. Multă vreme …

– continuare de aici – Astăzi, în timp ce mă spălam pe dinți, m-am privit cu adevărat în oglindă. M-am uitat în ochii mei timp de un minut și mi-au dat lacrimile. Omul acesta, ce stă aici în fața mea și își spală dinții cu o periuță de dinți electrică, …

O cunosc foarte bine. Este frumoasă. Delicată. Inteligentă. Ah, câte nu e… Dar îi place să se ardă. De fapt, îi place să riște. Să se aventureze. Nu asta este, de fapt, viața?  Un drum care ne caută, pe care așa se pășește: apăsat, să simți, să doară, să lase …

Familia e un înveliş. O umbrelă magică construită din fire nevăzute care legă straniu oamenii de sub ea. Unii sunt rude de sânge, unii intră în familie prin alianţe, unii sunt în familie pentru că aparţin dincolo de logică. Apar şi fac parte din familie: bunici, mătuşi, unchi, veri, copii …

Oare câte femei au puterea să iubească şi înţelepciunea să vindece un bărbat neiubit?? Şi cum este clădit, de fapt, un bărbat care nu s-a bucurat de o formă de iubire sănătoasă? Băiat fiind, nu a cunoscut dragostea mamei, aceea care susţine, creşte, dă siguranţă şi încredere, ci una din …