Articole despre speranţă

Ce-ar fi dacă am asemăna viaţa ta, a mea, a oricui – cu o grădină? La prima vedere ar putea părea absurd, şi totuşi am imaginea clară a ideii şi o pot argumenta! Fiecare floare frumoasă, fiecare copac îngrijit, fiecare tufă verde sau frumos înflorită poate fi un prieten, o …

Îmi place  să cred că una dintre cele mai frumoase competențe ale omului conștient de precaritatea sa este speranța. Viața este o lentă desfășurare a crezului că nimic nu este, în cele din urmă, în zadar, că dincolo de zbaterea noastră zilnică stăruie neclintită rațiunea de a exista a fiecărei …

A iubit-o mai presus decât viaţa. A urmat-o în toate, nu i-a spus niciodată nu. Nu a supărat-o, nu i-a ieşit din cuvânt. Bărbat frumos, râvnit de multe alte femei. Dar niciuna nu era… ea. Când l-a părăsit prima dată, el a zăcut de durere. N-a mai vrut să ştie …

Harababură, peticeală, încropeală cam în aceşti termeni înţelegem politica „dă pă” Dâmboviţa, cum s-au obişnuit unii să vobească. Pentru ei, madame Bovary este madame „dă” Bovary. Ceva în miezul dacic şi bahic ne împiedică să respectăm anumite uzanţe si reguli. La acestea se adaugă virtuţile politicenilor locali (şi nu numai!), …

Fir-ar ea să fie de viață, că tare mai doare! Alunecă de-a lungul trupului tău flămând, ibovnic dulce și priceput la ceas ascuns de ochii lumii, se strecoară mișelește în tine și ți se împletește în cele mai tainice lăuntruri, cu promisiuni albastre și limpezi ca neștiința… Fir-ar ei să …

El era cu 10 ani mai mare ca ea, ea de-abia ieşise din adolescenţă, iar tot ce-i spunea sau ce făcea el era mai presus de îndoială, tăgadă sau judecată. Era sfânt şi cu asta, basta! Numai că sfântul, deşi se purta frumos cu ea, deşi îi spusese că era …

Îl privesc cum păşeşte încrezător pe alei… Nu poate trece neobservat. Kilogramele s-au înghesuit în ultima vreme să se aşeze pe trupul altădată zvelt şi uşor. Nu le mai poate controla, probabil nici nu mai are şi puterea asta. Între a fi managerul unei multinaţionale cu nume „greu la cântar” …

Din care vis te-ai destrămat, femeie de piatră? Câte lacrimi te-au erodat, până ţi-a împietrit zâmbetul pe chip? Te ştiu de demult, de pe când erai o fetişcană subţirică şi naivă. Îţi împleteai cununi de flori de câmp şi te visai prinţesa tufelor de trandafiri. Prinţul întotdeauna venea pe un …

Sunt acum aici, în lumină, dar poate doar pentru că am avut şi o altă viaţă… Un purgatoriu de trecut. Cu ani în urmă eram încleştată într-o relaţie care îmi dădea universul peste cap în fiecare zi. Dacă reuşeam să nu fiu coborâtă în nimicnicie din cauza umilinţelor era pentru …

O scurtă privire în istoria României ar trebui să fie de ajuns să explice de ce am ajuns în punctul în care suntem şi ce putem face de acum încolo. Pentru unii, se pare că lucurile nu sunt atât de clare. Pesimismul contemporan al românului nu este decât neputinţa acestuia …