Articole despre speranţă

Da, azi sunt supărată și scriu despre o proastă. I-am zis „Proasta de România” și nu am greșit deloc. Proasta de România s-a născut ca să rabde. Răbdarea este punctul ei forte. De mic copil a văzut că mă-sa rabdă. Fix ca maimuțele a imitat-o și a răbdat și ea. …

„Ce faci?” De câte ori pe zi pui întrebarea asta? De câte ori pe zi o primești? Sau de câte ori pe zi primești si oferi același răspuns automat: „Bine”. Un bine vesel, optimist, un bine sec sau, de multe ori, un bine plictisit, enervat, uneori trist. E greu de crezut …

Mi-au spus că „speranța moare ultima”, că „nimic nu e pierdut” și că „niciodată să nu spun niciodată”. Când cele mai negre gânduri îmi dau târcoale, îmi încleștez dinții și îmi înfig unghiile în carnea albă a speranței. Este o luptă continuă cu mine și cu firea mea de învinsă. …

La noi în bloc, n-am avut copii mici, potențiali parteneri de joacă pentru ai noștri. Majoritatea prietenilor au copii ori prea mari (20+), ori prea mici (-2), ori deloc. Așa că, ori de câte ori se întâmplă să ne vizităm cu o familie având măcar un copil de vârstă apropiată …

Sunt gălăgioşi, îţi furnică fiecare sinapsă şi fiecare neuron cu grija să nu se arunce în cap, să nu se împiedice, să nu sară de la balcon la parter, să nu îşi scoată ochii şi, mai ales, să fie cuviincioşi, să ştie ce înseamnă respectul, umilinţa, bunătatea, modestia, empatia. În …

Sala de aşteptare era plină: părinţi, femei şi copii aşteptând ca oamenii în uniformă să deschidă porţile. Pentru cei de aici, libertatea de a se îmbrăţişa era scumpă şi împărţită în porţii mici. În sală, hărmălaie mare; toţi verificau pachete şi mirosurile de mâncare în vid se amestecau cu toropeala …

Stop! Asta am simțit că trebuie să spun la un moment dat în viață, când am conștientizat că, în loc să fac inventarul binecuvântărilor ce mi-au fost dăruite cu generozitate, eu mă încăpățânam să fac inventarul problemelor. Atunci am pus pe cântarul înțelepciunii bucuriile și nefericirile din viața mea și …

Se aşezase pe scaun fără să vrea. Pur şi simplu i se înmuiaseră genunchii. Ploua de dimineaţă în ritmul ploilor care n-au de gând să se oprească prea curând. Ploua ca pentru totdeauna. Era prima zi din lungul şir al zilelor de singurătate care-l aşteptau. După 40 de ani în …

Ea e romantică şi încrezătoare. Crede în Dumnezeu, în oameni, în iubire. El e concret şi solid. Crede în logică şi în ştiinţă. Pentru ea, inima e un pumn pulsant de sentimente şi de iubire, pentru el, un muşchi care pompează sânge. Sentimentele şi tot tacâmul cu romantisme sunt într-o zonă a …

De la politic la cultură şi la media, România e doar o junglă mică în care se confruntă mari clanuri. Uneori, nici măcar nu se mai confruntă. Blătuiesc împreună în contra neafiliaţilor, care, din nepăsare, rămân complici. Trăim, iată, tribal, imposibilitatea noastră istorică de a ridica o domnie a legii …