Articole despre speranţă

Cu ceva timp în urmă am făcut o constatare care mi-a lăsat un gust amar. Am constatat că există din ce în ce mai multe persoane cărora le place din ce în ce mai tare să discute despre îndeletnicirile altora. – Auzi, tu… tipa aia de la etajul 1 nu …

Noaptea îmbracă cerul, iar luna-i luminează, dintre nori, pașii. E singură pe drumul dosit la margine de speranțe. Are obrajii îmbujorați și buzele-nsetate. Cu părul desfăcut și tălpile goale, pășește aievea pe drumul care poartă perdele grele de amintiri. Și tine în pumnii ei strânși trecutul, poartă în ochi promisiuni neînfăptuite, …

Era primăvara lui ’94 când m-am mutat definitiv în Italia. În ţară nu se schimbase prea mult. Acum aveam şi noi Coca-Cola, Kent, alune, smochine, portocale şi banane, ciocolată fină, blugi, rochii cu sclipici, farduri oleacă mai bune. Adică tot ceea ce visase lumea şi văzuse pe la alţii mai …

Toamna începuse să-și arate chipul său tulburător, Ea îl contempla și se minuna de frumusețea naturii, privind cum i se închina scuturând crengile copacilor și așezând un covor de frunze înaintea oamenilor indiferenți. Ei își vedeau de treburile lor de zi cu zi, încercând să profite de fiecare clipă, doar viața …

Nu cred că pot spune ceva esențial și nou despre iubire. Dar simt nevoia să împărtășesc și altora unele trăiri și gânduri despre acest sentiment care-i definește cel mai bine pe oameni. Nu mă refer nici la experiențele mele concrete și nu am în vedere nici reflectarea culturală a acestei …

Nu știu cum funcționează regulile de circulație în viață, prioritate de dreapta, în funcție de cine ajunge primul, după cum îți vine rândul sau după cum îți tună. Mă săturasem acasă, 33 de ani, o carieră pe la jumătate, al treilea copil nou născut, un soț obosit de viața de …

De unde naibii să știu eu unde pleacă un vis, o speranță, o dorință, o iubire… Ce știu e că viața e plină sau goală. Depinde de noi cum o lăsăm să rămână în spatele nostru sau cum îi dăm voie să vină în fața noastră. Ferească Dumnezeu de neprevăzutul …

Ca tot omul bun și deschis comunicării, am prieteni, amici, cunoștințe reale sau virtuale. De felul meu sunt calmă, căutând să motivez oamenii, să le arăt și cealaltă parte a vieții. Cea în care aceasta este unică, ireversibilă, și trebuie trăită exact așa. Nu ca și cum am avea posibilitatea …

Actorii, artiștii în general, sunt chipul nostru senin, identitatea noastră regală în fața lui Dumnezeu, dar sunt în egală măsură cronicile prescurtate ale timpului în care trăim! Actorii noștri nu mor, nu mor de fapt niciodată, spiritul lor dăinuie mult dincolo de sfârșitul alcătuirii lor fizice, dăinuie atâta timp cât …

L. a fost din prima zi de liceu prietena mea. A fost de parcă ne-am fi știut de când ne-am născut. Locuiam la căminul liceului, pentru că amândouă eram din alte localități. Nu eram în aceeași clasă, însă eram colege de cameră în cămin. Ea era dintr-o familie înstărită, avea …