Articole despre speriată

În ianuarie 2020, am primit un text care a suscitat multe păreri, pro și contra, dar și multă empatie și dorință de a ajuta. “Și iată că ceva m-a făcut să vă scriu acum, în al 12-lea ceas. Recentul caz șocant de la Neamț, cu femeiea înjunghiată de bărbatul de care …

Ziua 1 de izolare: Sunt puţin speriată, tocmai ce ne-am întors din turul lumii şi am văzut în Filipine şi în Singapore un stadiu mai avansat de alertă. Iar eu tocmai ce încercam să mă readaptez în România. Aşa dor îmi era de o rutină! Însă atâta timp cât familia …

Așa m-ontrebat Dan Alexe, un băiet cari scrie tari ghini.  Și răspunsu’ neu așa o fost: Aş vre’, cum sî nu vreu, puiul maichii. Graiul ista mă faci sî mă tochesc di pi chicioari di drag. În graiu’ ista m-am zburătăcit eu, copchiliţă di oraş, hulub ascultător ce-am fost la …

Poate că existau clipe în care sentimentele mele se conturau. Aproape că le pipăiam cu degetele inimii, inima mea ciuntă, sfârtecată, în încleştarea dintre două disperări, inima mea, pasăre albă, blestemată să nu-şi afle cuibul. Dar lumina dura puţin. Ca o ameţeală, ca un pas şchiopătat de vals, ca o …

Dragul meu, Mi-e dor de tine. Atât de dor, încât nu îmi ajunge să îți aud vocea. Vreau să îți scriu. La telefon suntem prea ocupați cu a ne depăna amintiri și visuri: de iubire, de trăire, de prezent, și trecut, și viitor. Iar când vorbim, nici nu ne pasă …

Cum e? Ştie cineva cum poate fi? Să te măriţi la 18 ani, să rămâi însărcinată la 21, apoi să fii brusc abandonată disperării. Casă nu, serviciu nu, şomaj nu. Să stai într-o casă cu stuf, în gazdă, să-ţi roadă noaptea şobolanii uşa. Să nu ai ce mânca, dar te-ai …

Mă trezesc dimineaţă şi mă duc la baie, chiaună, cu ochii întredeschişi. Ca să mă dezchiaunesc, încep să mă spăl pe faţă şi pe dinţi. Acţiunea nu-mi foloseşte la nimic, în afară de a-mi curaţa faţa şi dinții. Cu ocazia asta, îmi arunc privirea în oglindă. Mă uit la mine …

E singură pentru că nu prea iese. E singură pentru că nu are anturaj. E singură pentru că nu știe să bată cluburile în fiecare week-end. E singură pentru că nu există ocazii în care să găseasă oameni. Unde să-l întâlnească? În casă? Nu vezi că nu iese, nu se …

Doar ce a trecut noaptea. E șase fără zece. De pe fotoliul pe care am stat țintuită în ultimele ore, mă uit descumpănită la cer. M-am înfășurat degeaba în cearceaf, că nu îmi ține de cald. Picioarele îmi sunt descoperite și reci. La fel și mâinile. Înainte mă liniștea privitul …