Articole despre tata

Aveam 5 ani când l-am văzut prima oară pe Ilie: avea picioarele pline de răni și dormea pe niște cartoane la digul din Giurgiu. Bunicii mei îi „aruncau” ceva de mâncare când treceau pe acolo și mă amenințau mereu că, dacă nu sunt cuminte, mă trimit la Ilie. Mă speria privirea …

Nici nu știam cât sunt de americancă. Culmea e, că sunt rusoaică după mamă şi evreică după tată. Născută, crescută și trăită în România toată viața. Dar în ignoranța mea, sărbătoresc Halloween-ul de cinci ori pe an. Cum așa? Simplu. Am crescut într-o familie în care nimeni nu avea vreo …

„În cele din urmă a avut atacul cerebral pentru care se pregătise toată viaţa“, scrie Philip Roth într-un roman publicat în anul cînd părinţii mei se întîlneau pentru prima dată. Cînd am dat peste fraza lui Roth am ştiut că aceasta rezuma perfect viaţa mamei mele. Mama a avut primul …

Când fetița a ajuns sus, și-a strigat bunica mândră. ”Buniii, buniii, am reușit! Hai să vezi!” Are trei ani și pentru prima dată a urcat pe tobogan pe scara verticală și nu de-a lungul toboganului, așa cum reușise până atunci. E drept, o ajutasem și eu la a doua treaptă, …

Puşcărie, frate, puş-că-ri-e! Intrasem în anul întâi de facultate şi nu mă lăsa nicăieri. Se face gaşcă la facultate, ne organizăm cu înfrigurare să plecăm la munte. Prima ieşire studenţească. Majoritatea ne cunoaştem din liceu, dar mai sunt şi nou sosiţi. Unul zice să mergem la Sinaia, altul, la Predeal, …

Știu că va muri. Vin zilnic la el. Îi vorbesc, îl mângâi pe cap și simt cum, din toate părțile, mă strânge neputința. Fac ce fac și simt ce simt toți copiii adulți care știu că urmează să-și piardă părintele. Care știu că nu-l vor mai vedea și că nu-l …

Era imberb când i-am fost pusă în brațe. Câțiva ani mai târziu, mă învăța să leg cârlige de pescuit și să sculptez troițe. Apoi am înțeles că băieții sunt cei mai buni prieteni și că viața fără pantaloni scurți e de neconceput. Când era student, mă lua cu el prin …

Am ieșit din casă grăbit ca să apuc un bilet. Cel puțin asta era intenția mea. Cu o seară înainte avusesem o fază destul de jenantă, când, împreună cu Cătălin, voiam să intru în sală la un spectacol și fata de la intrare m-a oprit ca un halebardier regal cu: …

„Din bucata mea de pâine,/ Am hrănit un om și-un câine./ …/ Câinele mă recunoaște,/ Omul… nu mă mai cunoaște.” Pe scurt, povestea adevărată s-a întâmplat așa… Anii ’90. Ziaristă fiind, singurul gând care-mi bulversa existența era răspunsul  la frământarea „ce scriu mâine?” Să „pici” pe o întâmplare uriașă, menită …

Aveam o prietenă buna, P., o dulceaţă de fată, măritată, şi cu doi copii. De când venise al doilea, nu se mai ducea la serviciu şi lucra de acasă, că n-avea cu cine să-i lase. Bărbatu-său, mai dintr-o bucată, dar altfel, om de casă şi cu drag de nevastă. Fiindcă …