Articole despre tineri

De felul meu nu sunt ahtiată după procesiuni de nici un fel. Toate îmi miros a moarte de departe. Alinierea în jurul ori în urma a cineva ori ceva îmi inspiră mai degrabă sfârşit decât începuturi. Totuşi, dragul de oameni m-a făcut să ies ieri seară din casă la procesiunea …

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …

Am 40 de ani și sunt poet. Scriu poezii. Uneori și proză. Unii spun că o fac destul de bine, cîțiva cred că sunt genial. Unii mă numesc poet, alții, dimpotrivă, nu apreciază decît proza. Sunt și dintre cei care cred că scriu prost, însă cred că numărul lor nu …

Încă de pe băncile liceului, am reușit de unul singur, sau poate ajutat de niște oameni remarcabili, să fac o distincție conceptuală a oamenilor ce se înfățișau în fața mea, la catedră: profesori și dascăli. În prima categorie intrau oamenii care veneau la job, își făceau sau nu treaba, și …

O fotografie mi-a atras ziele acestea atenția. Realizatorul imaginii respective a surprins perfect o realitate dureroasă a vremurilor în care tragem în zadar de ceasuri. Pe o bancă dintr-un parc, una bucată tânară blondă vorbind la telefon și una bucată bătrân, cu capul plecat în pământ, căutând parcă acolo cu …

Am picat pe textul unui jurnalist, filfizon, bufon, show-man, buricul pământului sau ce s-o mai fi crezând, în care îi îmbărbăta pe tinerii români între 20 şi 35 de ani să se repeadă iute, iute la oaste ca să-i bată pe ruşi. Adică să-i înveţe românaşul democraţie pe rusnaci, că …

În condiții normale n-aș fi scris acest text. L-aș fi găsit inutil și mi-ar fi fost și rușine, poate chiar greață. Nu-mi mai este. Nu sunt condiții normale. Sunt revoltat de confuzia dintre ziariști și non-ziariști și o să încerc să lămuresc unele aspecte pentru totdeauna. Mă scoate, deci, din …

Am o legătură de mulţi ani cu benzile desenate, din copilărie, când eram fermecat de revistele franţuzeşti Pif şi Rahan. Cu Jules Verne, iarăşi conexiunea e veche. A fost primul scriitor pe care l-am citit, dacă nu-i pun la socoteală pe cei din manuale. Cred că eram în clasa a …

Această întâmplare o ştiu chiar de la Emanuel Păcătosul, aşa îşi spunea chiar el, şi o să v-o povestesc întocmai. Emanuel Păcătosul era foarte bolnav şi singur. Uneori, plimbându-se în cursul serii pe sub becurile de pe Magheru, pe lângă Cinema Scala şi Patria, îşi făcea oarece planuri de sinucidere, …

Sunt zece ani de când practic presa scrisă în regim cotidian. Absolvisem deja o facultate, eram la jumătate cu a doua, dădusem câteva zeci de examene în viață, fusesem încercat în unele chestiuni, stăpâneam destul de bine chiar și problematica morții, citeam ziare dintotdeauna, teoretic, eram pregătit. Practic, nu a …