Am o legătură de mulţi ani cu benzile desenate, din copilărie, când eram fermecat de revistele franţuzeşti Pif şi Rahan. Cu Jules Verne, iarăşi conexiunea e veche. A fost primul scriitor pe care l-am citit, dacă nu-i pun la socoteală pe cei din manuale. Cred că eram în clasa a II-a, şi ţin minte cum nu mă puteam dezlipi de romanele sale. Şi visam să devin explorator, să străbat junglele, să văd prin hublourile submarinelor fundul oceanelor, precum căpitanul Nemo, şi, da, să ajung neapărat pe Lună. De aceea, vă daţi seama, e o bucurie să am acum pe birou Castelul din Carpaţi, un volum de BD după romanul omonim al lui Verne.Nu ştiu ce piaţă au în prezent genul acesta de cărţi, cîți cititori, dacă şi cum le prizează cei mai tineri. Dar bănuiesc că sunt căutate, din moment ce se publică.
Ce pot să spun – Castelul din Carpaţi, publicat de editura Adenium, arată impecabil, atractiv, principalul merit, cum e la benzile desenate, îi revine desenatorului Șerban Andreescu, un nume consacrat în domeniu. Desigur, contează enorm şi scenariştii, care în acest caz sunt două nume cunoscute în lumea scriitoricească şi editorială – Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc. Castelul din Carpaţi în benzi desenate, dincolo de faptul că se adresează copiilor, e şi pentru copilul care a rămas în fiecare dintre noi.
Citiţi şi
„A ști să citești oamenii”: Între rană, control și nevoia profundă de conexiune
O seară de vară cu Cuba Libre și sirop de soc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
