Articole despre zâmbete

De clipa aia, în care te-am văzut și ne-am privit, suflet în suflet, pentru întâia oară… De strânsoarea mâinii tale, puternice pentru fragilitatea mea… De zâmbetele tale, scăpate parcă pe furiș… De ochii tăi, timizi, însă dornici de cercetare… De obrajii tăi, ce prindeau culoare… De întrebările nerostite din privirea …

E greu să scrii când ai atât de multe de spus. Ţi-e teamă, parcă, să nu întinezi cumva prin puţinătatea cuvintelor vastitatea trăirilor din tine. Şi totuşi îndrăzneşti să scrii, pentru că fiecare literă e o supapă prin care se mai scurge preaplinul. Cu această convingere încep aceste rânduri. Şi …

…cu zâmbete. Mi-ai spus recent ca te-am facut să zâmbești. Ți-am spus că data viitoare e contra cost. Asta vreau! Să îmi dai zâmbetele înapoi. Pentru un zâmbet de al tău, vreau două de ale mele. …cu micul dejun și cafeaua pe care le serveam singură pentru că tu nu …

Uite că de mocirlă nu ai scăpat… şi iar acum te-ai ridicat şi mai murdar din ea… şi parcă acum câteva zile râdeai de ea, nu mai era cazul! Credeai că ploaia de toată săptămâna a spălat până şi noroiul împietrit. Te-ai ridicat cât să vezi, dar simţi cum îţi …

M-am descoperit în atâtea moduri. M-am căutat în prieteni, în ţări străine şi locuri nemaivizitate până atunci, m-am căutat în introspecţiile serilor calme cu cărţi şi ceai în miez de toamnă sau în răcoarea nopţilor de vară. Am continuat să caut chiar şi atunci când nu ştiam ce vreau să …

Te-am născut din dorinţă, te-am crescut cu iubire şi te-am udat cu dragoste. Te-am sprijinit în primii paşi şi-mpreună am văzut răsăritul. Ne-am bucurat de apus în timp ce-mi gângureai primele silabe. Ţi-am mângâiat prima durere şi ţi-am îndeplinit prima dorinţă. Ţi-am dat numele şi l-am transformat în sfânt. Sfântul …

De mult timp am remuşcări pentru simplul fapt că sunt un copil crescut la oraş şi acest lucru m-a transformat într-o hoaţă! Pentru că în vacanţa de vară mergeam la bunica la ţară şi acolo aveam o grădina minunată plină de flori şi pomi plini de fructe. Îndestularea aceea nu …

Cum se poate să îţi fie dor de o persoană din momentul în care îţi iei „la revedere”? Cum să îi vezi privirea în ochii unei bătrâne, care îţi urează multă fericire în viaţă? Aceeaşi culoare, aceeaşi blîndeţe, totul într-o coincidenţă neasemuită. Cum? Îmi este dor de cum casa mea …

Și nici nu ar putea, pentru că le port atât de rar, doar când circumstanțele sociale le cer vehement. În rest, sunt genul care preferă tălpile goale pe nisip, încălțările sport pe cărări de munte și sandalele cu talpă joasă pe străzile orașelor pe care le colind până la epuizare. …

De la o vreme, m-am gândit să mai merg și pe jos la birou. Că face bine la sănătate, mi-am zis. Dimineața, logic, trebuia să plec mai devreme și tot ce aveam de făcut înainte de plecare era acum mai pe fugă (spun trebuia, pentru că m-am lecuit din ziua …