Cred că atunci când eram eu prin clasa a VIII-a a apărut la noi la şcoală moda cititului pe furiş a cărţilor Sandrei Brown. Le împrumutam, le citeam îmbujorate noi, fetele (băieţii tot băieţi, îşi vedeau de fotbal şi alte sporturi nobile) şi le comentam şuşotind ca nu cumva să ne audă profesorii. Nu ne spusese nimeni că sunt interzise însă era evident că aşa ceva, cu un conţinut atât de explicit erotic nu are cum să fie acceptat drept lectură pentru vârsta noastră.
Cărţile erau îngrozitor de prost scrise iar intriga aceeaşi -o ea din clasa de mijloc însă arătoasă şi harnică, femeie de carieră de obicei, cu ceva ghinion în relaţiile anterioare descoperea un el – fie muncitor cu ziua (dar citit, cult, spălat şi parfumat) fie prosper om de afaceri (dar fără să facă paradă cu bogăţiile lui) care se fâţâia la un moment dat prin faţa ochilor ei timizi într-un: a) tricou strâmt, b) maieu decoltat sau c) la bustul gol. Ea îi ghicea supleţea şi în acelaşi timp forţa pectoralilor şi undeva între discuţii despre gazon, maşină sau un faliment imprevizibil îşi dădea seama că s-a îndrăgostit.
Cei doi nu discutau după acest moment, nu. Se tachinau – asta era expresia. Şi pe zi ce trecea dorinţa lor creştea şi se transforma în pasiune. Apoi urma momentul mult aşteptat, ajungeau în sfârşit în pat. Iar pentru scenele acelea demne de orice revistă Hustler sau Penthouse lumea era în stare să vândă, să cumpere, să împrumute la nesfârşit nişte cărţi supraevaluate şi sterile din punct de vedere literar.
Ce să vezi, anul 2012 a adus în prim plan o carte asemănătoare, scrisă tot de o femeie, care foloseşte tot un pseudonim– de data aceasta E. L. James. Singura diferenţă este că Cele 50 de vicii ale Domnului Grey a devenit hit mondial ca e-book şi abia apoi a fost publicată sub forma de carte tipărită. Explicabil zic eu – dacă citeşti cartea pe Kindle de exemplu, lumea nu ştie ce citeşti, poţi să te plimbi prin tren, tramvai sau în parc citind scenele de sex fără ca lumea să te judece după copertă.
Pe scurt: Anastasia Steel, încă studentă (la filologie) este nevoită să îi ia un interviu pentru revista facultăţii afaceristului Christian Grey. Domnul Grey este şi frumos şi tânăr şi conştient de calităţile sale şi pe deasupra incredibil de bogat. Evident, cum nu se poate să le ai pe toate, domnul Grey este şi obsedat de control şi la un moment dat o seduce pe tânăra şi inocenta studentă. Seduce e de fapt prea mult spus – ea este absolut absorbită de ideea că un astfel de bărbat se poate uita la ea. Şi se pare că ideea a făcut multe victime printre cititoare.
Afaceristul cântă la pian, are o casă impresionantă, iubeşte opera şi se îmbracă impecabil şi, mai mult, îi schimbă şi ei garderoba cu una nouă, elegantă şi scumpă, plus, îi cumpără cărţi de colecţie, pentru că apreciază literatura. O comoară de bărbat, ce mai… Însă, pe lângă faptul că înaintând în relaţie – el îi acaparează tot timpul, Anastasia trebuie să se supună tuturor pretenţiilor domnului Grey – îi pregăteşte micul dejun cum vrea el, face mereu ce i se spune, acceptă faptul că el nu percepe relaţia lor ca pe una de cuplu etc. Ba mai mult de atât – domnului Grey îi place să dea ordine şi-n pat şi aşa începe de fapt partea mult aşteptată a lecturii – scenele erotice.
Am rămas uşor uluită când înainte să treacă la scenele mai devreme menţionate, cei doi trec printr-o grămadă de acţiuni birocratice – ea trebuie să semneze un fel de contract că nu va spune nimănui despre relaţia lor plus multe alte reguli. Deci ceva, ceva s-a schimbat de când cu Sandra Brown, cel puţin legal avem cu toţii mult mai multe constrângeri. Şi-apoi el îi face această concesie supremă şi se culcă în sfârşit cu ea. După încă un capitol de discuţii între cei doi – asta pentru că mai apare o problemă – ea este virgină. Iar formulările sunt de mare excepţie – garantez. Dacă nu reuşesc să vă stârnească apetitul sexual cu siguranţă vă vor stârni râsul – deci oricum cartea merită citită. Cei care au o slăbiciune pentru BDSM-ul – sexul ceva mai violent care implică practicile sexuale sadice de dominanţă şi subordonare, cătuşele, biciul etc. – vor găsi în carte diverse scene mai mult sau mai puţin detaliate ale acestuia. Cei care nu sunt familiari cu toate acestea vor descoperi o lume nouă şi, cine ştie, o nouă pasiune.
E chick lit, e uşor de citit şi pe alocuri amuzantă – măcar pentru clişeele à la Sandra Brown de care toţi ceilalţi autori de literatură erotică par să se ferească. Veţi descoperi un bărbat îmbrăcat într-o cămaşă albă cu gulerul deschis, pantaloni gri strâmţi, părul umed, ochii reci şi distanţi etc. Şi o studentă care se transformă din răţuşca cea urâtă şi timidă în femeia obedientă dar frumoasă, sclavă a masculului plin de bani. Între ei doi o mare de fluturi stomacali, zâmbete pline de subînţelesuri, respiraţie sacadată, obraji înroşiţi de gânduri vinovate, genunchi care cedează, gene tremurânde, etc. Deci iată cam care par să fie ingredientele reţetei succesului.
După Cele 50 de vicii ale Domnului Grey au mai apărut Viciile cele mai întunecate ale Domnului Grey şi Viciile descătuşate ale Domnului Grey. Prima s-a vândut în versiune e-book în mai puţin de un an în 250.000 de exemplare. În variantă tipărită, după doar şase săptămâni de la lansare cartea s-a vândut doar în SUA în 10.000.000 de copii, după cum a anunţat New York Times. Iar drepturile de publicare a trilogiei au fost vândute deja în peste 37 de ţări, între care: Germania, Franţa, Finlanda, Norvegia, Italia, Spania sau Suedia.
Citiţi şi
Cinci reacţii masculine la sfârşitul partidei de sex și o întrebare la început
Să nu mai râdem de soțiile lăsate singure de Sărbători, că de amante am „râs” destul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
