„Te-am analizat. Ești la fel. Ok, scrii, so what? Nu ține de foame.” – așa mi-ai spus ieri.
Ai dreptate, nu ține de foame, ține de suflet. E o diferență. Mi-e teamă că nu o să înțelegi asta vreodată. Și nici nu cred c-ai reuși pe deplin. Te iubesc, dar nu pot cu tine. Și știi asta. Exact în momentul în care simțeam că mă pot regăsi, te-ai uitat peste umăr să vezi ce fac, iar eu te-am văzut. Și de-aici, furtuna!
Mi-am aruncat orgoliul la gunoi, mi-am călcat în picioare mândria, feminitatea mi-am lăsat-o la vedere, am acceptat lucruri pe care nicio femeie în locul meu nu le-ar fi acceptat, iar onestitatea… onestitatea a rămas intactă, ca de obicei. Furtuna asta m-a luat prin surprindere, deși o anticipam cândva. Îmi ești otravă și antidot în același timp. Însă ultima oară, otrava ta mi-a fost fatală. M-a sleit de puteri fizice și psihice. Am tot căutat antidotul, dar nu l-am mai putut găsi. Cred că îl dăduseși altcuiva. Și da, așa e! Redevenisem „la fel”. Pentru că nu pot să cresc lângă tine. Nu o lua în nume de rău. Așa sunt! Mi-aș dori să înfrunt totul la brațul tău, dar știi bine că lângă tine sunt copil, lângă tine mă descarc, lângă tine sunt vulnerabilă. Însă un lucru te rog: dă-mi spațiu să fiu puternică, privește-mă fără să știu, de la distanță. Iar atunci îmi va fi bine. Și ție îți va fi…
Guest post by Lexa Hristov
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
