Deşi nu este la fel de renumită ca surorile chinezeşti şi japoneze, mătasea tailandeză este de mai bine de 50 de ani mândria „ţării surâsului”, Thailanda şi, mai ales, parte importantă a PIB-ului. Reuşita i se datorează, însă, excentricului american Jim Thompson. Şi oricărui thailandez îi vei rosti numele lui Jim Thompson, acesta te va aprecia şi mai mult pentru că ştii o parte din istoria ţării lui.
De la CIA la mătase
Ajuns în 1945 în Thailanda ca ofiţer de informaţii, Jim Thompson era absolvent de Princeton şi mai apoi al unei şcoli de arhitectură de la Universitatea Pennsylvania. Odată ajuns la Biroul american din Bangkok, el va lucra şi cu Kenneth Landon a cărui soţie, Margaret Landon, a scris romanul „Anna şi Regele Siamului” sau „Eu şi Regele” în varianta cinematografică.
Fascinat de culorile şi textura mătăsii, Thompson începe să colecţioneze mostre studiind mai ales iregularitatea acesteia care o distinge şi astăzi de mătăsurile chinezeşti şi japoneze. Thompson realizează că diferenţele provin de la viermii de mătase şi se decide să meargă pe firul descoperirii producătorilor. Erau puţini ţesători la acea vreme, doar câţiva mulsumani în cartierul Benkrua din capitală. Vorbind cu ei şi propunându-le să facă afaceri împreună, majoritatea s-au dovedit reticenţi. Un ţesător, însă, a fost convins de felul în care Thompson vorbea despre mătasea thailandeză şi a riscat să facă afaceri cu el.
New York, Paris şi apoi…toată lumea
În 1947, cu o valiză burduşită cu eşantioane de mătase, Jim Thompson se duce la New York unde discută cu un editor de modă. Doamna în cauză a fost fascinată la rându-i şi se hotărăşte să-l ajute pe Thompson care se întoarce în Thailanda, îşi creează propria societate şi angajează cu prioritate femei cărora le dă voie să lucreze acasă la ele.
În 1950 deschide primul magazine la Bangkok şi, urmare a succesului răsunător, însăşi Regina Sirikit vine să-l viziteze. Neobosită încă de atunci în a promova patrimonial cultural thailandez, Regina Sirikit devine clienta cea mai celebră şi cea mai influentă a lui Jim Thompson în anii 1950. La toate vizitele în străinătate Regina Sirikit va purta numai ţinute de mătase thailandeză semnate “Jim Thompson” şi primul pe fază a fost Pierre Balmain. Comenzile au început să curgă şi…nu se opresc nici în zilele de astăzi când, în Thailanda, oricine poate avea în termen de 24 de ore o frumoasă ţinută confecţionată din mătase thailandeză.
Casa devenită muzeu
Având cunoştinţe de arhitectură şi profund îndrăgostit de arta şi cultura thailandeză, Jim Thompson se hotărăşte să-şi construiască propria casă pentru a expune în condiţii profesioniste vasta lui colecţie de artă adunată de-a lungul peregrinărilor sale. Doar că, Thompson găseşte în provincie şase case vechi din lemn de tek pe care le cumpără, le renovează şi le reinstalează pe un hectar de teren la Bangkok.
În 1967 pe când era în vizită în Malaiezia la nişte prieteni, Jim Thompson dispare misterios în junglă şi, în ciuda eforturilor internaţionale, nu a mai fost găsit niciodată. A lăsat în urma lui 25 de ani de iubire sinceră faţă de Thailanda. Casa a devenit muzeu (unele camere au fost transformate în magazin şi restaurant) iar societatea creată a fost transformată în fundaţie unde, astăzi, 90% dintre actionari sunt thailandezi, nepoţi şi strănepoţi ai celebrului ţesător din Bankrua. Binele făcut ţării care l-a găzduit a fost perpetuat până în cele mai mici detalii.
“Legendarul american al Thailandei” a scris astfel una dintre cele mai de succes poveşti din Asia de după al Doilea Război Mondial spre încântarea oricărei persoane care are şansa de a purta mătase thailandeză, fermă şi cu noduri fine cu o paletă coloristică ce-ţi taie răsuflarea.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
