Când se unesc în contra firii, în disprețul teoriilor lui Bobbio (Dreapta și stânga), confirmând însă tezele lui Cipolla (Legile fundamentale ale imbecilității umane), liberalii și social-democratii din România au o idee puțină, dar fixă: Crin Antonescu.
Deshumat politic după un deceniu, partenerul lui Ponta în târârea în derizoriu a ideologiilor politice la București, gargargiul Antonescu și-a păstrat, la un deceniu de când e casnic, obrăznicia retorică.
Face aceeași gargară ieftină cu Brătienii, ca să își ascundă salcia care îi ține loc de coloană când e vorba de cuvântul dat. Fostul parlamentar de Teleorman o fi avut nevoie de acest deceniu să se pună la punct cu engleza de baltă tulceană, mai știi?!
O fi învățat economie, relații internaționale, diplomație. S-o fi pregătit intens și românii sunt nerecunoscători când apreciază, din ochi, că de un deceniu n-a făcut decât să trăiască pe banii nevestei, să facă gușă, cearcăne și burtă, ca un bun rrromân.
Acest făt-frumos galben al tranziției ajuns la andropauza politică, un mareșal al lenei în anii 1990-2000, e tot ce au putut screme mai bun “pro-europenii” de la București. După treizeci și cinci de ani de “democrație”. Despre europenitatea noastră, deocamdată atât.
Cam atât și despre școlile de cadre ale partidelor politice românești: n-au dat în secolul XXI nici măcar un politician de care să nu îți fie rușine când deschide gura. Nimic. Zero. Vid. România politică rămâne, și în 2025, o nulă.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre respect, responsabilitate și sprijin reciproc dincolo de tastatură și celebritate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
