Mie-mi plac scrisorile, că-s de modă veche. Aș începe, clasic, cu…
„Dragul meu,
Iartă-mă că nu te-am iertat atâta amar de vreme. Mi-a fost greu să înțeleg că n-a fost vina ta, ci a fost vina noastră, că ne-am greșit în aceeași măsură.
Eu am greșit când te-am ales din mândrie și ambiție, iar tu ai greșit pentru că mi-ai răspuns cu aceeași monedă. Îți aduci aminte prin câte am trecut ca să fim împreună? Amândoi am luptat ca să obținem ceva de la celălalt. Constant. Te-am “câștigat” cu jocurile mele, m-ai păstrat cu ale tale. Și-am ajuns aici.
Drept să-ți spun, nu știu ce-ai înțeles tu din noi, dar eu am reușit să mă înțeleg pe mine din noi. Mi-am dat seama că te-am iubit atât de mult ca să pot învăța să mă iubesc pe mine chiar mai mult. Am învățat că te-am ales pentru că aveam ceva de învățat. După peste 700 de zile, am reușit să învăț și sper să reușești și tu.
Nu mă ierta că am plecat, iubitule, căci îmi vei mulțumi într-o zi. Eu nu te iert că ai apărut și m-ai dărâmat… îți mulțumesc. Îți mulțumesc că, din dărâmături, am construit o adevărată eu.
O să te iubesc mereu, ca pe cel mai iubit animal din copilărie. A murit demult, săracul, dar tu sper să n-o faci prea curând.
A ta,
C.”
Și am încheiat la fel de clasic 🙂
Guest post by Clara
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
