Tu ştii cât?

Anca Constantin

13 April 2016

Anca ConstantinDeschid facebook după ce am reușit să-mi sădesc, în sfârșit, busuiocul, cimbrul și ce mai aveam verde în gândul ăl’ bun de azi, veselă nevoie mare și îmbujorată de soare.

Și mă prinde de piept primul status care-mi iese în cale – un prieten, luându-și adio cu o poveste de o frumusețe sfâșietoare de la o prietenă veche, bănuiesc, citind. Îmi spunea ceva numele și o caut. O femeie tânără, frumoasă, iubită și acum plânsă de o mulțime de prieteni năuciți de veste.

42 de ani sfârșiți ieri.

Aproape că nu mai contează de ce. 42. Atât. Plâng mic pentru cineva niciodată cunoscut. Odihnește-te în pace, Ioana – șoptesc cu voce tare, de parcă ar fi lângă mine.

FEMEIE INGER

Plâng pentru un suflet. Și pentru mine. Pentru noi. Toți. Am 40 și eu și, ca și tine, sunt convinsă că timp mai e, hăt, pentru toate. Dacă am pricepe cât de fragilă, prețioasă și năucitor de scurtă e viața, am țâșni în picioare urlând, chiar acum, azi, în clipa asta și am rupe de pe noi hățurile tuturor amânărilor în care ne bălăcim, tuturor îndoielilor, fricilor, neputințelor. N-am accepta niciun NU, n-am mai pierde timpul cu nicio explicație, nu ne-ar mai păsa de nicio prostie din toate cele în care ne risipim viața. Am fugi mâncând pământul să ne prindem visul cu amândouă mâinile și să nu-i mai dăm drumul. Am lăsa tot și ne-am petrece tot timpul cu cei iubiți, ne-am spune toate lucrurile nespuse, am iubi pentru că nimic altceva nu și-ar mai găsi rostul, (ne-)am ierta precum și noi suntem iertați, am fi peste măsurile omenești de liberi.

Imposibil de îngenuncheat, nestăvilit de fericiți.

Dar n-o s-o facem nici azi. Mai avem de rezolvat una, două, șapte chestii de pe lista aia foarte importantă cu care am pornit ziua. Ai să te gândești că vis, vis, da’ cine plătește facturile și ratele la viață? Lasă că vreme de trăit este. În weekend. În vacanță. Nu azi, azi avem treabă. Înainte să putem începe să fim, trebuie să terminăm barem programul de lucru, cumpărăturile, telefoanele, mailurile și ce-o mai pica.

Apoi o să visăm iar, dar cuminți acum, că va veni și ziua în care vom avea.

Nu vom fi. Vom avea.

Timp, bani, timp, spațiu, liniște. Lațuri pe care le pregătim frumos de azi pentru că și mâine trebuie să avem ceva sigur și stabil cu care să ne împiedicăm să fugim. Suntem educați, civilizați, responsabili. Față de lucruri, principii, societate, până și față de neprieteni.

Dar față de sufletul din tine, când ai să capeți curaj să fii responsabil? Renunțăm de bunăvoie la timpul vieții noastre pentru bani, la liniște pentru îndoieli, la visuri pentru obligații, la tinerețe pentru siguranță, la bucurie pentru frica de a nu pierde.

Ce-ai vrea să-ți poți spune ultima oară când îți vei judeca viața? Că ți-ai făcut treaba, că ți-ai plătit datoriile, că ai făcut totul corect? Sau…

În timpul de când scriu aici, cine știe câte alte suflete au mai lăsat în urmă lumea noastră de pământ, iar femeia asta frumoasă de care mă apucasem să povestesc a primit deja gândul meu bun și mi-ar spune și ea ceva, cred… Urechile n-o aud. Inima însă știe deja. Și bate!

Bate cât poate de tare, doar, doar oi auzi-o… 40, 42, 50, 60, 70, 80…

Tu știi cât? Atunci de ce stăm tot aici, în loc să fi plecat deja să trăim?

Pe Anca o găseşti şi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Azi, m-am hotărât

Vreau mai mult decât papa, caca…

Virgin la 35 de ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,613 views

Your tuppence

  1. Claudia / 14 April 2016 3:46

    De fiecare data cand aud sau citesc despre cineva care nu mai este imi zic ca viata e scurta,ca se poate termina oricand…Si-mi promit ca trebuie sa fac ceva fiindca eu am inca sansa de-a fi in viata!E doar ca uit repede ce mi-am promis…fiindca eu sunt in viata si am atatea de facut de nici nu stiu de ce sa ma apuc!
    E drept ca ma opresc din ce in ce mai des din goana zilnica si-mi dau voie sa traiesc!Fiindca anii au inceput sa se adune ?Fiindca imi amintesc din ce in ce mai des ça viata-i frumoasa?Fiindca ma gandesc ca am sansa de-a avea o sanatate buna?Fiindca am vazut moartea luandu-mi pe cativa dintre cei mai dragi?Cu siguranta am devenit din ce in ce mai constienta de faptul ca totul se poate termina oricand.
    Asa ca incerc sa traiesc din ce in ce mai mult ,cel putin in intensitate ! Si sa fac din ce in ce mai mult buna alegere intre ceea ce ar trebui sa fac si ce vreau sa fac ,intre oamenii care ma inconjoara si cei care chiar conteaza pentru mine…Spun din ce in ce mai des celor din jur ca-i iubesc si ca-i apreciez fiindca asa simt si vreau ça ei sa stie…
    De multe ori intru in cursa asta imposibila de zi cu zi ,dar cand ma ia cu ameteala ma opresc si-mi spun ….Nu uita sa traiesti!Si ma bucur cand realizez ca din ce in ce mai des ma opresc inainte sa ametesc !Viata e atat de frumoasa ! Si pretioasa!Si noi la fel!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro