Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Un blues bun merge cu o femeie bună

13 November 2013

Bluesul este singurul gen muzical în care tristețea nu-și află locul. Este doar trăire. Orice durere sau neîmplinire curge în acordurile chitarei și pianului spre vidul care separă beatitudinea de durere, părăsind-o pe cea din urmă. Un blues bun merge cu o femeie bună. În acest caz o femeie bună nu înseamnă un suflet care te înțelege și te adoptă, care te iartă de orice păcat și îți este fidelă urmându-te până și-n iad. Nu este nici femeia ruptă din coperțile revistelor glosy sau coborâte de pe podiumul vreunui concurs de frumusețe. Nu este nici perfecțiunea. O femeie bună este aceea care inspiră și expiră bluesul. Nuditatea ei are sclipirile cobaltului unui grup statuar, iar trupu-i emană aroma coniacului vechi și parfumul unei țigări de foi înmuiate în cireșe. Nu-ți vorbește niciodată despre iubire și nici nu se mulțumește a ți-o arăta, ea ți se zvârcolește în brațe împărtășind-o. Se luptă cu demonii multiplelor orgasme și-ți curge prin vene. Îți absoarbe sangvinitatea și viul din buze, te stoarce de orice iluzie a rațiunii. Ea nu-ți va spune “trăiește! trăiește! trăiește!”, e mai mult decât simplu să o facă.

Spiritul ei te va încolăci precum un șarpe și dacă nu scapi din strânsoare, implicându-te, ea va ști să devină în acele momente amantul care tu nu vei putea fi niciodată. Ea nu are vreodată nevoie să ierte pentru că tu oricât vei păcătui, nu i-ai greșit suficient. Pentru ea poți fi zeu sau păgân, Sahară sau Siberie, arșiță sau lacrimi, totul sau nimic. Ea poate iubi cum doar poeții o știu face în poeme și te va arde inchizitoriu până la eradicare. Nouă ne rămâne doar alegerea; să murim striviți sub alintul unui blues bun sau să ne ratăm definitiv. Cum moartea este o certitudine nicidecum o opțiune, alegerea mea este să cedez sublimului.



Citiţi şi

Sârmă

De ce ajung să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc pe tine?

Voi chiar ați înnebunit cu totul?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,247 views

Your tuppence

  1. oana / 14 November 2013 10:17

    Da, frumos omagiu adus femeii, iubirii si bluesului….

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro